Termenul epigenetic se refera la mecanismele de reglare ale genelor, independent de secventa ADN. Inactivitatea celui de-al doilea cromozom X in celulele feminine este un exemplu de mecanism epigenetic care previne exprimarea genei din cromozomul dezactivat. in timpul dezltarii embrionare, regiuni intregi de cromozomi de la un parinte sunt inactivate si exprimarea genelor incepe de la cromozomul celuilalt parinte. Pentru majoritatea genelor, exprimarea are loc de la alelele ambilor parinti sau la intamplare de la unul sau altul dintre parinti. Exprimarea preferentiala a unei anumite gene, exclusiv de la alelele unui singur parinte, este numita amprenta parentala si se crede ca este reglata de metilarea alelelor dezactivate.
Rolul mecanismelor de control epigenetic in dezltarea cancerului uman este neclar. Totusi, o descrestere generala a nivelului metilarii ADN a fost observata ca o modificare comuna in cancere. in plus, pierderea amprentei alelei materne normal dezactivate a genei factorului II de crestere asemanator insulinei de pe cromozomul Ilpl5.5 a fost implicata in unele cazuri de afectiuni rare maligne pediatrice, respectiv
tumora Wilms. Pierderea amprentei poate conduce la exprimarea in exces a factorului de crestere si la o predispozitie spre transformare maligna.
VIITORUL
Adevarata procare in oncologie este de a transforma intelegerea profunda a schimbarilor moleculare din cancer in progrese clinice, in special dezltarea unor noi terapii. in anii care urmeaza, se poate anticipa faptul ca analiza moleculara a mutatiilor din
tumori va permite stratificarea afectiunilor maligne in subgrupe mai precise decat este posibil in mod curent prin clasificarea histologica, incluzand subgrupe cu prognoze bune sau proaste sau care au o tendinta mai scazuta sau mai mare de a raspunde la o anumita terapie. O parte din aceasta informatie se acumuleaza deja, dar, de obicei, numai una sau doua gene sunt evaluate; promisiunea viitorului este de a se obtine o "amprenta\" moleculara detaliata a fiecarei tumori, pentru a oferi cat mai multe informatii despre biologia ei si raspunsul la terapie.
Genetica va influenta, de asemenea, prevenirea cancerului si detectarea precoce. Capacitatea de a identifica genele susceptibilitatii pentru cancer prevesteste o noua era in prevenirea cancerului, daca riscurile potentiale ale unei astfel de testari pot fi surmontate. in mod curent, majoritatea strategiilor de detectare precoce a cancerului (ca de exemplu, mamografie, testarea sangerarilor oculte in scaun sau examinarea rectala digitala) sunt aplicate pe grupuri de populatie. Capacitatea de a identifica indivizii cu riscul cel mai mare si in acelasi timp de a concentra eforturile spre medicina preventiva poate fi mai bine primita de catre pacienti si mai eficient din punct de vedere al costului. Strategiile de detectare precoce r fi si mai eficiente daca se poate dezlta abilitatea de a identifica un numar foarte mic de celule maligne sau premaligne in momentul in care riscul metastazei este inca foarte scazut.
Mai important este faptul ca informatia moleculara detaliata despre reglarea ciclului celular si interactiunea dintre genele supresoare ale tumorilor si protooncogenele care controleaza acest fenomen, poate conduce la terapii noi, eficiente, bazate pe patofiziologie, mai mult decat pe metode empirice. Daca asemenea strategii se r baza pe medicamente de tip traditional sau se r baza pe metode mai noi, ca terapia genelor sau imunoterapia, este greu de prezis.
