Cefaleea, asemanatoare clinic celei din tumorile cerebrale, este simptomul obisnuit al sindromului pseudotumor cerebri, o afectiune neobisnuita insotita de cresterea presiunii intracraniene, probabil prin absorbtia deficitara a LCR de catre vilozitatile arahnoidiene. Manifestari aditionale sunt estomparea temporara a vederii,
edemul papilar cu largirea zonelor oarbe si pierderea vederii in campurile vizuale periferice. Cei mai multi pacienti sunt femei tinere si obeze -> Tratamentulpseudotumorii cerebrale este tratat in modulul 28
CEFALEEA PRODUSA DE BOLI SISTEMICE Sunt putine boli care nu se manifesta niciodata prin cefalee; cu toate acestea, unele boli sunt caracteristic asociate cu durerea de cap. Acestea includ mononucleoza infectioasa, lupusul eritematos sistemic,
insuficienta pulmonara cronica cu hiper-capnie (durerile de cap matinale),
tiroidita Hashimoto, boala inflamatorie intestinala, multe din bolile asociate HIV si cresterile bruste ale presiunii sanguine ce au loc in feocromocitom si in
hipertensiunea maligna. Ultimele doua exemple sunt exceptiile de la generalizarea faptului ca hipertensiunea per se este o cauza foarte neobisnuita de cefalee; presiuni diastolice de cel putin 120 mmHg sunt necesare pentru aparitia cefaleei in hipertensiune. Anumite medicamente si sindroame de sevraj, de ex. contraceptivele orale, medicatia care induce ovulatia si sevrajul glucocorticoid se asociaza de asemenea cu
cefalee la unii indivizi.
Posibilitatile diagnostice sunt complet diferite la un pacient care prezinta cea dintai cefalee severa si la un pacient care a avut cefalee recurenta timp de multi ani. in primul caz, probabilitatea gasirii unei cauze potential serioase este considerabil mai mare decat in al doilea; unele cauze ce trebuie luate in considerare includ meningita, hemoragia subarah-noidiana,
hematomul epidural sau subdural, glaucomul si
sinuzita purulenta. In general, durerea de cap severa, acuta, cu rigiditate la nivelul gatului si
febra semnifica meningita, iar fara febra semnifica hemoragie subarahnoidiana; in primul caz
punctia lombara este obligatorie, in timp ce in al doilea caz este de ales o procedura neuroimagistica. Durerea de cap persistenta, acuta si febra sunt adeseori manifestari ale unei infectii
virale sistemice acute; daca gatul nu este rigid la un astfel de pacient, punctia lombara poate fi amanata. Exista intotdeauna posibilitatea unui prim atac de migrena, dar febra fi o caracteristica rar asociata. Manifestarile clinice care indica o etiologie posibil gra a unei cefalei sunt rezumate in elul 15-3.
O examinare neurologica completa este un prim pas esential in eluarea unei unei cefalei cronice. in cele mai multe cazuri, un examen clinic anormal trebuie urmat de TC sau RMN. La pacientii cu migrena recurenta si examen clinic normal nu sunt indicate procedurile neuroimagistice. La alte tipuri de cefalee cu examinare normala studiile imagistice pot fi indicate, desi informatiile obtinute sunt reduse. in aceste cazuri, ca examen screening de patologie intracraniana, TC si RMN par a fi la fel de sensibile.
O eluare generala a cefaleei recurente trebuie sa cuprinda investigarea renala si cardiosculara prin monitorizarea presiunii sanguine si examenul urinei, examinarea fundului de ochi, masurarea presiunii intraoculare si a refractiei; arterele craniene se examineaza prin palpare, coloana
cervicala prin miscari pasive ale capului si imagistica, la care se adauga eluarea psihologica a pacientului.
Adolescentul cu cefalee cronica holocefalica sau frontala zilnica reprezinta un tip special al problemei. Bateriile diagnostice extensive sunt adesea nerelente, incluzand eluarea psihiatrica. Din fericire, durerile de cap tind sa inceteze dupa cati ani, astfel ca suportul analgezic poate fi util acestor adolescenti pentru a termina liceul si a intra la facultate. in ultimii ani ai adolescentei, cefaleea de obicei inceteaza.
Relatia dintre cefalee si depresie nu este directa. Multi pacienti cu cicluri de cefalee zilnica, cronica, devin depresivi, aceasta fiind o posibila secventializare a fenomenelor; in plus, este mai mult decat intamplatoare asocierea migrenei cu tulburarile depresive bipolare (maniaco-depresive) si cu cele depresive majore unipolare. Studiile pe populatii largi de pacienti cu depresie nu dezluie rate de prelenta ale durerii de cap diferite de populatia generala; prelenta inalta a cefaleei in populatia generala poate explica acest paradox. Medicul trebuie sa fie prudent cand considera ca depresia reprezinta cauza durerii de cap recurente; medicamentele cu actiune antidepresi sunt eficiente, de asemenea, in migrena.In final, o obsertie privind durerea de cap recurenta ce poate fi orientati. Disfunctia articulatiei temporomandibulare este un exemplu; in general, produce durere preauriculara asociata cu mestecarea hranei. Durerea poate iradia la cap, dar nu este usor de confundat cu durerea de cap per se. Pe de alta parte, pacientii cu cefalee in decubit ventral pot obser ca durerile de cap sunt mult mai frecvente si severe in prezenta unei probleme dureroase a articulatiei temporomandibulare. in mod similar, cefaleea poate fi actita de catre durerea ce insoteste procedurile chirurgicale otologice sau endodontice. Tratamentul cefaleei este in general ineficient pana cand cauza problemei primare a durerii este indepartata. Astfel, durerea la nivelul capului ca rezultat al unor afectiuni somatice sau traumatisme poate reacti un mecanism al migrenei, care anterior fusese in regresie.
