Index » General
» Decizia de a nu resuscita si oprirea tratamentului

Decizia de a nu resuscita si oprirea tratamentului

Practicata intr-o maniera experimentata si rapida, resuscitarea cardio-pulmonara este deseori utila in impiedicarea producerii decesului subit, neasteptat. Totusi, daca nu exista moti intemeiate, nu trebuie practicata numai pentru a prelungi viata unui pacient cu o boala terminala, incurabila. Decizia de a nu resuscita un pacient, precum si cele privind intensitatea terapiei si daca tratamentul trebuie intr-adevar efectuat sau continuat la pacientiiIn starea pacientului. In aceste conditii, administrarea de fluide si de nutrimente este considerata terapie si acestea pot fi oprite sau suspendate. Aceste decizii, de asemenea, trebuie sa ia in calcul atat starea medicala subiacenta, cat si dorintele pacientului sau, daca acestea nu au fost silite direct, pe cele ale unei rude apropiate sau ale altui inlocuitor in care se poate aa incredere ca transmite sentimentele pacientului si care este ghidat de binele si dorintele pacientului.

Autonomia pacientului - daca alegerea consta in continuarea sau incetarea tratamentului sau in resuscitare in entualitatea unui stop cardiopulmonar -este suprema. Tribunalele au silit ca pacientii constienti pot aa posibilitatea sa refuze tratamentul, iar ceea ce un pacient inconstient a declarat anterior privind suportul vital trebuie respectat.

Problemele implicand moartea si viata sunt printre cele mai dificile din medicina. In abordarea lor, rational si consecnt, medicul trebuie sa combine arta cu stiinta medicala.