Aceasta afectiune, denumita si
gusa limfadenoida, este o boala inflamatorie cronica frecventa a tiroidei, in care factorii autoimuni joaca rolul principal. Apare cel mai frecvent la femei de varsta medie si este cea mai frecventa cauza de gusa sporadica la copii. Evidentierea participarii factorilor autoimuni include infiltrarea limfocitara a glandei si prezenta unor concentratii serice crescute de imunoglobuline si
anticorpii de grup sanguin" class="alin2">anticorpi indreptati impotriva mai multor componente ale tesutului tiroidian. Dintre acestia, cei mai importanti din punct de vedere clinic sunt anticorpii antitireo-globulina detectati prin aglutinarea hematiilor de oaie si anticorpii antiperoxidaza tiroidiana (anti-TPO sau antimi-crozomali) detectati prin imuno fluorescenta, reactii de fixare a complementului sau prin tehnica mai sensibila de imunoab-sorbtie (ELISA). Acesti autoanticorpi probabil reflecta, insa nu determina, distractia tiroidei, existenta in afectiunile
tiroidiene auto imune. Clonarea si secventializarea genelor care codifica cele trei antigene tiroidiene majore - tireoglobulina, peroxidaza tiroidiana si receptorul TSH - a facut posibila caracterizarea detaliata a acestor autoanticorpi. Tiroidita Hashimoto coexista, de asemenea, cu o oarecare frecventa, cu alte afectiuni de natura autoimuna, ca
anemia pernicioasa, sindromul Sjogren,
hepatita cronica activa, lupusul eritematos sistemic,
artrita reumatoida,
insuficienta suprarenaliana,
diabetul zaharat si chiar boala Graves ( modulul 340). Aceste afectiuni, ca si boala Hashimoto, apar frecvent la membrii familiei pacientilor cu boala Hashimoto. A fost observata o asociere a HLA-DR3 si -DR5 cu formele atrofice si respectiv gusogene de boala Hashimoto. Nu este clar daca
tiroidita Hashimoto este precursorul frecvent al atrofiei tiroidiene din
hipotiroidismul primar. Prevalenta tiroiditei Hashimoto pare sa fie in crestere si afectiunea este mai comuna in Statele Unite decat in Europa. A fost propusa ca explicatie ingestia crescuta de iod.
Gusa este manifestarea cea mai caracteristica. Marirea implica intreaga glanda, fara a fi obligatoriu simetrica. in mod tipic, consistenta este ca de cauciuc, marginile sunt festonate, iar aspectul general al glandei este pastrat. Lobul piramidal poate fi proeminent. La debutul bolii meolismul este normal, totusi chiar si atunci scaderea rezervei tiroidiene se manifesta deseori printr-o crestere a TSH-ului seric. RAIU poate fi crescut timpuriu, reflectand secretia de iodoproteine inactive fiziologic, insa T4 si T3 seric sunt normale, iar pacientul este eutiroidian. Dupa ce afectiunea progreseaza poate surveni insuficienta tiroidiana, la inceput asimptomatica, din cauza inlocuirii progresive a parenchimului tiroidian cu limfocite sau tesut fibros. Insuficienta tiroidiana este intai evidentiata de cresterea concentratiei serice de TSH. Cu timpul, concentratia serica a T4 scade, desi T3 ramane normal. in final, concentratia serica a T3 scade sub limitele normale, producandu-se hipotiroidia franca. Tiroidia autoimuna, inclusiv boala Hashimoto, poate fi responsabila pentru 90% din cazurile de hipotiroidie. Aproape intotdeauna sunt prezente titruri crescute de anticorpi anti-TPO. Titruri crescute pot aparea si in alte afectiuni tiroidiene, in special in hipotiroidia tireopriva primara si in boala Graves, insa cu o frecventa mai mica. Desi modificarile prezentate sunt de obicei suficiente pentru a permite diagnosticarea, confirmarea histologica poate fi obtinuta printr-o punctie biopsica. Un TSH seric crescut impune tratamentul cu levoti-roxina. Avand in vedere frecventa cu care se dezvolta in cele din urma hipotiroidia, tratamentul este indicat si la pacientii cu TSH la limita superioara a normalului si cu titra pozitiv de anticorpi. La unii pacienti, acest tratament se asociaza cu regresia gusii. La femeile insarcinate cu titruri crescute de anticorpi riscul de esec poate fi mai mare, independent de starea tiroidei.
Uneori pacientii prezinta hipertiroidie in asociere cu existenta unei glande tiroide neobisnuit de dura si cu titruri crescute de anticorpi antitiroidieni circulanti, o combinatie care sugereaza, probabil corect, existenta concomitenta de boala Graves si tiroidita Hashimoto ("Hashitoxicoza\"). In alte cazuri, hipertiroidia poate surveni la un pacient diagnosticat cu tiroidita Hashimoto, datorandu-se probabil aparitiei unor clone de limfocite care produc anticorpi stimulatori anti-recep-tor TSH. Hipertiroidia asociata cu tiroidita Hashimoto se trateaza intr-o maniera conventionala, insa terapia de ablatie este utilizata mai rar, deoarece asocierea tiroiditei cronice tinde sa limiteze durata hiperactivitatii tiroidei si predispune la aparitia hipotiroidiei dupa tratament chirurgical sau cu iod radioacti
