La pacientii ce acuza eructatii ("ragaieli\") cronice, repetiti, se poate observa ca fiecare eructatie este precedata de o inghitire de aer, din care cel mai mult trece numai partial in jos pe esofag si este apoi regurgitat. Astfel de eructatie excesiva rezulta din aerofagie sau inghitirea de aer, nu din productia excesiva de gaze in stomac sau intestin. Un anumit grad de aerofagie apare si la indivizi normali, dar unele persoane inghit excesiv aer din cauza anxietatii cronice, alimentarii rapide, bauturilor carbonatate sau folosirii paiului, mestecatului gumei, bomboanelor tari de supt, fumatului de tigarete, scurgerilor postnazale, aparatelor dentare nepotrivite sau vorbirii esofagiene. Deoarece eructatia care urmeaza aerofagiei poate provoca pacientului o ameliorare temporara, poate aparea un cerc vicios de aerofagie si eructatie.
Circa 20-60% din gazele intestinale reprezinta aerul inghitit. Deoarece azotul si oxigenul sunt singurele gaze prezente in atmosfera in concentratii apreciabile si pentru ca nu sunt produse in tractul gastrointestinal, detectarea lor prin analiza cromatografica a gazului intestinal indica daca aerul inghitit este sursa. Aerul inghitit care nu este eructat trece in stomac si intestin. Acumularea de aer inghitit in stomac poate duce la plenitudine si presiune postprandiala si la detectarea prin raze X a unei mari cantitati de aer in fornixul gastric. Acest complex de simptome, denumit sindromul pungii cu aer (adica bule gastrice), poate aparea cand un pacient sta intins dupa o masa bogata, permitand astfel aerului gastric sa fie "prins\" sub jonctiunea gastroesofagiana de catre lichidul de deasupra si imposibil de eructat. Imposibilitatea de a eructa, de asemenea, se presupune a fi cauza sindromului "umplerii cu gaz\" observat dupa rezolvarea chirurgicala a herniei Matale. Distensia gastrica acuta de catre aerul inghitit poate uneori produce dureri ascutite care pot mima angina pectorala. Aerul inghitit care trece cu succes de stomac poate produce fie distensie abdominala difuza, fie este captat in flexura splenica a colonului. Acest ultim caz, sindromul deflexura splenica, este caracterizat de o senzatie de plenitudine si presiune in hipocondrul stang cu iradiere in partea stanga a toracelui. Ameliorarea durerii apare adesea dupa defecatie sau eliminarea de gaze. Diagnosticul este sugerat de descoperirea timpanismului crescut in portiunea laterala stanga extrema a abdomenului superior la examenul fizic
sau de mari cantitati de aer in flexura splenica a colonului pe o radiografie abdominala simpla.
Meteorism,
balonare si flatulenta in ciuda parerii raspandite ca senzatiile de
durere abdominala difuza si balonare sunt adesea cauzate de cantitati excesi de gaz intestinal, studii utilizand o tehnica de "curatare completa\" a gazului intestinal au demonstrat ca pacientii ce se g de gaz excesiv au un volum normal de gaz intestinal. in unele cazuri, anomalia primara ce provoaca
balonarea functionala si durerea pare sa fie o tulburare a motilitatii ce face ca pacientul sa perceapa durerea la un volum de gaz ce este bine tolerat de subiectii normali. Alternativ, motilitatea intestinala poate fi normala la astfel de persoane, dar ele pot fi excesiv de recepti la impulsuri normale ce vin de la tractul intestinal (hipersensibilitate viscerala).
O sursa majora de gaz intestinal este actiunea fermentativa a bacteriilor intestinale pe carbohidratii si proteinele din lumen. in mod normal, aceste bacterii sunt limitate la
colon si principalele gaze produse sunt dioxidul de carbon si hidrogenul (alaturi de mici cantitati de gaze odorante - indoli, scatoli si compusi ce contin sulf- care confera mirosul caracteristic). in intestinul subtire superior, dioxidul de carbon este de asemenea produs cand acidul clorhidric din stomac sau acizii grasi ingerati sunt neutralizati de bicarbonat. (Aceasta poate explica, in parte, indigestia asociata cu alimentele grase.) Circa o treime din adulti produc cantitati apreciabile de metan in colon; aceasta pare sa fie o trasatura familiala si nelegata de ingestia unor anumite alimente.
O crestere a productiei de gaz intraluminal ce duce la distensie abdominala, balonare siflatulenta, apare dupa ingestia anumitor alimente, ca legume si unele cereale, care contin cantitati semnificati de carbohidrati complecsi neabsorbabili, care trec in colon unde furnizeaza substratul formator de gaze pentru
bacteriile colonice. Cel mai bine studiat exemplu de acest fel este
fasolea care contine oligozaharide (stahioza si rafinoza), care nu pot fi scindate de enzimele mucoasei intestinale, dar sunt meolizate de bacteriile colonice. Mai putin apreciat este faptul ca fructoza, un indulcitor natural sau adaugat, din fructe (in special smochine, curmale, prune si struguri),
sucuri de fructe, bauturi racoritoare, si prezent in oligozaharidele din ceapa, sparanghel si faina, poate fi incomplet absorbita in intestinul subtire si de aceea contribuie la distensia abdominala, balonare si flatulenta. [Prin contrast, absorbtia intestinala a fructozei este mai probabil a fi completa cand fructoza este amestecata cu glucoza sau ingerata ca zaharoza (glucoza-fructoza).] Malabsorbtia intestinala a sorbitolului poate fi cauza simptomelor de distensie abdominala, meteorism si
diaree asociata cu anumite fructe, sau cand sorbitolul este utilizat ca indulcitor in guma fara
zahar si bomboanele dietetice sau ca ingredient "inert\" in unele medicatii. Productia crescuta de gaz intraluminal de asemenea poate rezulta din colonizarea bacteriana anormala a
intestinului subtire (sindromul supraproli-ferarii bacteriene) sau infectia cu Giardia lamblia.
