Index » Boli » Tulburari ale functiei gastrointestinale
» Structura si functia pielii

Structura si functia pielii

Expunerea pielii la soare permite absorbtia unor lungimi de unda si transmisia altora. in esenta, pielea umana este un sandvis alcatuit din doua timente distincte, epidermul si dermul, separate de o membrana bazala. Epidermul este un epiteliu stratificat scuamos, cuprinzand la suprafata stratul cornos (o membrana compacta bogata in proteine si lipide), stratul granulos, stratul spinos si stratul celulelor bazale. Stratul celulelor bazale contine o populatie heterogena de celule, din care unele migreaza in sus in procesul de diferentiere terminala care duce la exprimarea genelor specifice ale keratinei si la formarea stratului cornos. Celulele epidermice sunt keratinocitele si melanocitele rezidente si celule imigrante, cuprinzand celulele active imunologic Langerhans, limfocite, leucocite polimorfonucleare, monocite si macrofage, facand din epiderm o componenta majora a sistemului imun. Ramuri ale terminatiilor nervoase senzitive ajung, de asemenea, in acest timent.
A doua componenta majora a pielii este dermul, care este relativ intins si mai putin dens populat cu celule, printre care fibroblasti, celule endoteliale in interiorul selor dermice si mastocite. Macrofagele tisulare si celulele inflamatorii rar distribuite sunt, de asemenea, prezente. Toate aceste celule exista in interiorul unei matrici extracelulare de colagen, elastina si glicozaminoglicani. Spre deosebire de epiderm, scularizatia bogata a dermului ii permite sa joace un rol important in reglarea temperaturii.