mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Tulburari ale functiei gastrointestinale
Index » Boli » Tulburari ale functiei gastrointestinale
» Radiatia solara

Radiatia solara







Lumina solara este cea mai zibila si mai edenta sursa de confort din mediul inconjurator. Aceasta inclinatie naturala spre soare are rezultatele benefice ale caldurii si sintezei de tamina D, dar poate produce si consecinte patologice. Putine efecte datorate expunerii la soare au fost identificate in afara celor tegumentare, dar expunerea cutanata la lumina solara poate declansa raspunsuri imunosu-presoare si modificari genetice care pot fi relevante pentru patogenia cancerelor cutanate nonmelanomice si poate a infectiilor, de exemplu, herpesul simplex.
Energia soarelui cuprinde o gama larga de radiatii, de la radiatii ionizante ultrascurte (IO2 (im) pana la unde radio ultralungi, cu energie fotonica foarte joasa (IO7 (im). Astfel, spectrul de emisie se etaleaza pe noua ordine de magnitudine, dar cel care atinge suprafata pamantului este ingust si limitat la componentele ultraolete (UV), lumina zibila si portiuni din infrarosii. Punctul de oprire la capatul scurt al ultraoletelor este la aproximativ 290 nm, deoarece ozonul stratosferic este format din radiatii ionizante cu lungime de unda sub 100 nm si absoarbe energia solara dintre 120 si 310 nm, impiedicand astfel penetrarea spre suprafata pamantului a lungimilor de unda mai scurte, de energie mai mare si potential mai periculoase ale radiatiei solare. intr-adevar, preocuparea pentru distrugerea stratului de ozon de catre clorofluorocarbonii eliberati in atmosfera a dus la acorduri internationale pentru a reduce producerea acestor substante chimice.


Masuratorile fluxului solar indica faptul ca exista o variatie regionala de douazeci de ori in cantitatea de energie la 300 nm care atinge suprafata pamantului. Variabilitatea aceasta este legata de efectele de sezon, de calea transmisiei luminii solare prin ozon si aer, de altitudine (crestere de 4% pentru fiecare 300 m altitudine), de latitudine (cresterea intensitatii cu scaderea latitudinii) si de cantitatea de nori, ceata si poluare.
Componentele majore ale spectrului de actiune fotobiologica includ lungimile de unda ultraolete si zibile dintre 290 si 700 nm. in plus, lungimile de unda dincolo de 700 nm in infrarosu provoaca mai ales caldura, dar incalzirea pielii poate mari raspunsul biologic la lungimile de unda din spectrul ultraolet si zibil.
Spectrul ultraoletelor este impartit arbitrar in trei segmente mari: C, B si A. Acestea cuprind lungimile de unda dintre 10 si 400 nm. Ultraoletele C (UV-C) constau din lungimile de unda intre 10 si 290 nm si nu ajung la pamant din cauza absorbtiei lor de catre ozonul stratosferic. Aceste lungimi de unda nu sunt o cauza de foto sensibilitate, exceptand mediile ocupationale in care surse artificiale ale acestei energii sunt utilizate, de exemplu, pentru efecte germicide. Ultraoletele B (UV-B) cuprind lungimi de unda intre 290 si 320 nm. Aceasta portiune a spectrului de actiune fotobiologic este cea mai eficienta in producerea rosetii sau a eritemului tegumentului uman si de aceea este uneori numita "spectrul arsurii solare\". Ultraoletele A (UV-A) reprezinta acele lungimi de unda dintre 320 si 400 nm si sunt aproximativ de o mie de ori mai putin eficiente in a produce hiperemia pielii decat UV-B. Si UV-A au fost impartite in doua parti numite UV-A1 (340-400 nm) si UV-A2 (320-340 nm).



Lungimile de unda zibile dintre 400 si 700 nm cuprind binecunoscuta lumina alba, care atunci cand este trecuta printr-o prisma se dovedeste a fi compusa din diferite culori, cuprinzand olet, indigo, albastra, verde, galben, portocaliu si rosu. Energia detinuta de fotonii din spectral zibil nu este de obicei capabila de a leza pielea umana in lipsa unei substante chimice fotosensi-bilizante. Absorbtia de energie este hotaratoare pentru aparitia fotosensibilitatii. Astfel, spectrul de absorbtie al unei molecule se defineste prin gama de lungimi de unda absorbita de aceasta, in timp ce spectrul de actiune pentru un efect al radiatiei incidente este definit prin gama de lungimi de unda care provoaca raspunsul.
Fotosensibilitatea apare cand o substanta chimica absorbanta de fotoni (cromofor) prezenta in piele absoarbe energie incidenta, dene excitata si transfera energia absorbita diferitelor structuri sau catre oxigen. Energia absorbita trebuie sa fie disipata prin procese ce cuprind caldura, fluorescenta si fosforescenta. Este important de subliniat ca spectrele de absorbtie si spectrele de actiune nu trebuie sa fie superpozabile, dar trebuie sa existe o suprapunere intr-un punct oarecare pentru a produce fotosen-sibilitate.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor