Conduita fata de pacientul care sangereaza depinde de localizarea, proportia si rapiditatea sangerarii. Atentia primordiala la ingrijirea unui pacient care sangereaza trebuie acordata mentinerii unui volum intrascular adect si silitatii hemodina-mice. Cand este consultat prima data, pacientul poate fi in stare de soc. inainte de anamneza si de a intreprinde o examinare fizica amanuntita, trebuie remarcate semnele vitale, trebuie efectuate teste de grup sanguin si probe de compatibilitate si silita o cale de abordare venoasa larga pentru o perfuzie salina sau cu masa eritrocitara.Istoricul Un istoric sau simptome sugestive pentru boala peptica ulceroasa poate fi un indiciu util. Similar, utilizarea recenta de AINS poate ridica suspiciunea de gastropatie erozi. Daca ingestia de alcool a fost indelungata si exista stigmate de boala hepatica cronica, ricele esofagiene pot fi o sursa de hemoragie. Antecedentele de hemoragie gastrointestinala sau un istoric familial de boli intestinale sau diateza hemoragica pot furniza indicii diagnostice. Contractiile de
voma recente, urmate de hematemeza, trebuie sa sugereze fisuri Mallory-Weiss.
examenul fizic Dupa eluarea schimbarilor in ortostatism ale pulsului si tensiunii arteriale, aprecierea clinica a presiunii venoase centrale si instituirii umplerii volemice, pacientul trebuie examinat pentru depistarea indiciilor bolii subiacente. O sursa de sangerare extraintestinala trebuie exclusa prin examinarea atenta a cavitatii bucale si nazofaringelui. Examenul dermatologic poate rele leziunile de telangiectazii caracteristice din boala Osler-Rendu -Weber (desi acestea nu vor fi vizibile daca exista o
anemie severa). Stigmatele bolii hepatice cronice, cum sunt angioamele stelate, ginecomastia, atrofia testiculara, icterul, ascita si hepatosplenomegalia sugereaza
hipertensiune portala cu sangerare din ricele esofagiene sau gastrice, ca o sursa potentiala importanta.Investigatii de laborator Investigatiile initiale trebuie sa includa hematocritul, hemoglobina, o eluare atenta a caracterelor morfologice ale eritrocitelor (hematii hipocrome, microcitare sugereaza ca pierderea sanguina este cronica), formula leucocitara, numarul de trombocite. Timpul de protrom-bina, timpul partial de tromboplastina sunt necesare pentru a exclude defectele primare sau secundare ale coagularii. O crestere a ureei sangvine si raportul dintre ureea sangvina si
creatinina pot ajuta la sugerarea hemoragiei GI superioare. Radiografia abdomenului este rareori utila in silirea unui diagnostic, exceptand cazurile cand este suspectata o perforatie sau ischemie viscerala sau este prezenta o ocluzie intestinala. Desi investigatiile initiale sunt loroase si esentiale, eluarea repetata a datelor de laborator este importanta pe masura ce se urmareste cursul clinic al hemoragiei; o diagrama a dinamicii datelor este de dorit si trebuie sa includa timpii cand produsele de sange si
lichidele intravenoase au fost administrate si suma lor.
conduita diagnostica si terapeutica ( ura 44-l) Abordarea diagnostica a pacientului cu hemoragie gastrointestinala trebuie individualizata. Cand exista un istoric de melena sau hematemeza sau suspiciunea de sangerare din partea superioara a tractului gastrointestinal, pacientului trebuie sa i se aplice un tub nazogastric pentru a goli
stomacul si a determina daca sangerarea este proximala ligamentului lui Treitz. Daca aspiratul nazogastric initial este clar sau bilios, o sangerare acti curenta este improbabila si tubul poate fi indepartat.
Daca se aspira sange rosu sau material in "zat de cafea\" prin tubul nazogastric, trebuie inceput lajul cu apa sau solutie salina (la temperatura camerei). Irigatia stomacului serveste doua scopuri: (1) procura clinicianului o eluare a rapiditatii sangerarii si (2) curata stomacul de sange si cheaguri de sange inaintea unei endoscopii diagnostice care imbunatati posibilitatea de a vedea toate suprafetele mucoasei. Ritmul eluarii diagnostice ulterioare depinde de caracterul aspi-ratului nazogastric, ca si de semnele vitale, necesitatile transfu-zionale si numarul si consistenta scaunelor.
Odata ce pacientul este sil hemodinamic, endoscopia diagnostica trebuie sa fie realizata, pentru a identifica sursa
sangerarii ( ura 44-l). Endoscopia diagnostica precoce poate furniza, de asemenea, informatii prognos-tice cu privire la posibilitatea ca pacientul sa resangereze si permite terapia endoscopica. Cand exista doda de sangerare GI superioara persistenta, bazata pe continuarea drenajului cu sange prin tubul nazogastric sau cand esueaza silizarea hemodi-namica a pacientului, situatia trebuie privita ca urgenta si endoscopia diagnostica trebuie sa inceapa cat de curand posibil. Daca este descoperita sursa sangerarii, endoscopistul trebuie sa determine daca terapia via en-doscop poate opri sangerarea. Sangerarea dintr-un
ulcer poate fi controlata prin injectarea unui agent soconstrictor, cum ar fi epinefrina sau a unui agent sclerozant sau prin utilizarea electrocauterizarii, cel mai frecvent realizata cu o proba bipolara sau multipolara sau o proba la caldura. Astfel de terapie trebuie incercata cand exista jet arterial, care este putin probabil sa cedeze spontan, sau cand exista "un s vizibil\", o arteriola expusa la baza ulcerului care implica un risc de sangerare de 50%. Gastropatia erozi sau hemoragica (data de
aspirina sau alte AINS) nu este de obicei accesibila terapiei endoscopice. Din fericire, aceasta situatie se amelioreaza adesea cu oprirea agentului agresor si administrarea antagonistilor de receptori H2 sau inhibitorilor de pompa protonica. Malformatiile arterio-venoase, cand sangereaza, se trateaza frecvent cu electro-cauterizare bipolara, dar cand sunt detectate, de obicei nu sangereaza activ. Fisurile Mallory-Weiss se opresc din sangerare, de obicei, spontan, dar pot necesita cauterizarea sau terapia prin injectare, daca sangerarea persista.
Sangerarea ricelor esofagiene necesita, de obicei, interventie endoscopica. Varicele pot sangera activ in jet sau foarte lent sau pot prezenta semne de sangerare recenta prin "urme rosii\" sau pete rosii ciresii. Pana acum, cea mai comuna abordare pentru oprirea sangerarii a fost scleroterapia. Aceasta implica injectarea ricelor cu agenti sclerozanti, cum ar fi etanolamina, tetradecilsulfatul de sodiu, moruatul de sodiu si etanolul absolut. Ligatura ricelor esofagiene prin bandare (similar ligaturii cu banda de cauciuc a hemoroizilor) este o tehnica utilizata in crestere si este asociata cu un risc mai mic de formare a stricturii esofagiene si de toxicitate sistemica decat scleroterapia. Infuzia sistemica de sopresina impreuna cu nitroglicerina administrata intravenos scad presiunea venoasa portala si pot fi utilizate ca adjunti in controlul sangerarii riceale. Similar, somatostatina sistemica sau analogii sai (de exemplu, octreotidul) pot scadea pesiunea portala si ajuta in controlul sangerarii din rice, fara efectele secundare periferice soconstrictoare ale sopresinei.
Daca masurile endoscopice sau farmacologice esueaza in a stopa sangerarea din rice, tamponada cu balon cu tub Blakemore sau Linton poate fi folosita pentru a comprima
Excluderea sangerarii Gl superioare
(daca este necesar, aspirat nasogastric, endoscopie superioara
Anoscopie / sigmoidoscopie flexibila
Gasirea sursei
(de ex. fisura,
hemoroizi]
Negasirea sursei
Laj electrolitic oral
Colonoscopie (electi]
Sangerare persistenta
Laj electrolitic oral
Colonoscopie [urgenta]
Gasirea sursei
Negasirea sursei
Se ia in considerare
studiul cu hematii
marcate si/sau angiogiafia
ricele direct si, astfel, sa opreasca sangerarea temporar, pana cand o terapie definiti poate fi incercata. O alta abordare este plasarea unui sunt portosistemic intrahepatic transjugular. Aceasta procedura implica plasarea unui stent metalic expandabil prin ficat, pentru a conecta vena porta si vena hepatica. Uneori, sangerarea GI superioara este prea rapida pentru a vizualiza endoscopie sursa sangerarii; in astfel de cazuri, angiografia, cum ar fi arteriografia mezenterica selecti, poate fi indicata. Sangerarea de aceasta magnitudine necesita de obicei interventie chirurgicala, odata ce sursa sangerarii este localizata, dar, uneori, infuzia intraarteriala de sopresina sau injectarea angiografica de spuma-gel sau gheme metalice pot opri sangerarea.