Astazi, cind se da o adevarata batalie pentru absolrea omului de orice suferinta (fizica" sau sufleteasca), dezbaterile ' uneori aprinse ' prind necesitatea unui tratament medicamentos in nevroze se dovedesc a fi, din ce in ce mai mult, pseudo-probleme. Chiar daca, asa cum afirma Lopez-Ibor, pina de curind ar fi fost considerata o adevarata blasfemie recomandarea de a trata nevrozele prin droguri.
Vom parasi insa drumul nu tocmai neted (dar batatorit de altii) al argumentarii actiunii favorabile a neuro-lepticelor in suferinta nevrotica, in favoarea unei discutii mai la obiect : unde si cum tratamentul medicamentos dene un implicat pragmatic in incercarea de atenuare sau ndecare a nevroticului ? Fiindca noi tratam nevrotici, oameni suferinzi si nu nevroze, concepte de lucru ale psihiatrilor. Conceptele le tratam", le re-consideram, le re-formulam intre noi" (la congrese, conferinte si, mai nou, la mese rotunde" .. .).
Glndind ca un om este nevrotic (si nu ca are nevroza !) putem sa incercam o impartire, o clasificare in actiune, dupa nivelul in care incepe si se desfasoara predominant o accentuare de curbura, cadere de nivel, pierderea de adresanta, esecul nevrotic.
0 Neurastenia reprezinta suferinta nevrotica ale carei radacini sint infipte cel mai jos in ceea ce s-ar putea numi biologia" sau substantul" psihismului. Ca nivel de organizare, este cea mai simpla nevroza si va beneficia cel mai proportional si corelativ de tratamentul medicamentos roborant si sedativ. Fiindca neurastenia inseamna un deficit energetic, cu toate consecintele ce decurg de aici (tulburari cu caracter functional : astenie, iriilitate, insomnie, inapetenta, toate malezele cardiace etc. si totdeauna o oboseala existentiala).
» Nivelul cel mai afectiv" sau, mai corect spus, cel calatimic este implicat dominant in isterie. Istericul se simte un continuu frustrat prin lipsa de generozitate pe care o are existenta pentru el, augmentata de rautatea" semenilor. Oamenii sint mai mult indiferenti, decit mizerabili. .. spunea un filosof umorist. Dar, desi istericul se plinge foarte intens (ca si cum ar fi singurul suferind din lume. cersind" in acest fel afectitatea, intelegerea si ajutorul celorlalti), psihiatrul stie ca aceasta suferinta nu este corelata cu realitatea, ca tema frustrarii este un sentiment, o tentativa de explicare a minusului" fata de ceea ce i s-ar fi cuvenit sau ar fi dorit.
Aici tratamentul medicamentos va fi un potentator al psihoterapiei prin semnificatia incarcata de prestigiu a medicamentelor, care constituie un mit" al vremii noastre, la fel cum altadata practicile empirice, oculte sau magice.
0 Modelul cel mai complicat (cel mai intelectuali -zat") de suferinta in axul subiectitatii este psihastenia. Cind asistam obsesivul, anxiosul, nehotaritul, ambivalen-tul, tematorul de ata intr-un cunt ' psihastenul, zam mecanismele superioare, supreme", omul ca fiinta inteligenta si cunoscatoare, locul unde se intimpla drama inferioritatii.
Aici tratamentul va fi in special anxiolitic, zind relaxarea tensiunii interioare, diminuarea fricii, panicii, nelinistii si ambivalentei degradante pentru toate rtutile prospective ale sufletului. Numarul extrem de mare al medicamentelor psihotrope (in continua crestere) ne determina in vederea unei utilizari metodice si eficiente sa optam pentru o clasificare a lor, cu caracter de instrument de lucru in clinica psihiatrica. Si ne vom lasa de asta data condusi in succintele noastre consideratii, de clasificarea lui Delav si Deniker : medicamente cu efect hipnotic, neuroleptice, tranchilizante, psihoanaleptice, timoleptice si stimulente generale.
Alegerea si formularea unor scheme de tratament depaseste cadrul sectiunilor de fata. Dar nu putem renunta la afirmarea conngerii noastre de clinicieni ca fiecare bolnav are o receptanta\'\' specifica (atit in ceea ce priveste medicamentul, cit si dozele) la tratament si ca asistarea unui bolnav este un continuu travaliu" mintal, un drum paralel pe calea reabilitarii din suferinta si unde standardizarea este o nemiloasa amagire, o certa pierdere de timp si energie. De aceea ne marginim la prezentarea ci-torva principii generale. Fiindca, simptomatologie prind, realitatea nevrozei se face" din multe interferente si locuri comune.
# Anxietatea o gasim peste tot ca o marca a nevrozei, cu variatii de intensitate, de vectorialitate si de referinta (liber-flotanta, fixata obsesivo-fobic, de fond, adica venind dinspre biologic, existentiala etc.) in diverse modele de a fi nevrotic si netrasind nici o frontiera tipica. De aceea, inlaturarea simptomatologiei anxioase (anxioliza) constituie un prim obiectiv in tratamentul nevrozelor.
Pina la introducerea tranchilizantelor, se foloseau pentru anxioliza sedativele clasice (bromuri, Amitalul sodic etc.). In anxietatile de mica intensitate (reactive mai ales) ele sint folosite si azi, dar tot mai rar. Au venit apoi anii de aur" ai Carbaxinului (Meprobamat), folosit si azi in anxietatile usoare (mai ales la alcoolici si batrini) din cauza efectelor secundare minore. Apoi, cei ai Napotonu-lui (Librium). care prezenta in plus. fata de efectul anxiolitic, un usor caracter euforizant.
Este usor de manipulat in tratamentul ambulator, fiindca diferenta intre doza an-xiolitica si cea hipnotica este mare. Azi ne inscriem (inca !) in. plina perioada de succes a Diazepamului (Valium), mai selectiv in actiune decit tranchilizantele de mai sus si cu un efect mai putin exprimat asupra luminozitatii cimpului de constiinta. Cu tot atit succes si suplete se intrebuinteaza uneori, in functie de asocierea simptomatologica (depresie anxioa9a, anxietate fixata obsesivo-fobic etc), neurolepti-cele cu efecte anxiolitice si sedative : dixirazina (Esucos), levomepromazina (Tisercine, Nozinan), tioridazina (Tiori-dazin, Melleril), tioproperazina (Majeptil), derivate butiro-fenolice (Haloperidol) si mai-noul si eficientul Sinequan.
Combinatiile de tranchilizante si neuroleptice permit scaderea dozelor, dar ele isi cresc si isi potenteaza reciproc efectele.
0 Depresia o intilnim nu ca o entitate delimitata, ci ca o tonalitate, ca un mod fundamental de traire la nevrotici.
Imipramina (Antideprin) are efect noil in depresiile nevrotice, potentat uneori prin asocierea cu fenotiazine (Levomepromazina, Clordelazin etc). Amitriptilina si nor-triptilina (Nortriptylin, Saroten, Nortrilen, Aventyl etc.) ' derivati de imipramina ' au un spectru mai larg de actiune. Ele asociaza efectului timoleptic un efect sedativ si anxiolitic.
Sargant crede ca medicamentele cu efectele cele mai favorabile in depresia de intensitate nevrotica sint inhibitorii monoaminoxidazei (Niamid, Mar, Nardil, Par-nate, Catron etc).
Pentru diversele forme clinice, trebuie sa semnalam unele particularitati ale tratamentului medicamentos.
Ia cazul neurastenicului, la inceputul tratamentului este sedat, folosindu-se tranchilizante asociate cu neuroleptice sedative, sau alteori cu hipnotice (Amital. Ciclo-barbital, Dormitai, Noxyron etc).
Corectarea deficitului energetic se realizeaza prin administrarea unor tonice generale (tamine, Fosfobion, Hematodin, calciterapie) si a unor psihotone (stimulente psihice) : centrofenoxamina (Lucidril, Meclofenoxat) sau amelioratoare ale meolismului cerebral (Buerlecitin, Lecitina, Rheinlecitin, Bromlecitin etc). Dar mai ales prestigiosul" Encefabol, precum si Reactivanul.
In toate starile de balanta hipoenergetica. efectul de dinamizare psihica si gilizant al Encefabolului si Reacti-vanului este favorabil.
Se mai foloseste si azi cu bune rezultate cura de insulina (in doze eupeptice).
Tratamentul diverselor simptome ca : cefalee, insomnie, disvegetoza, cenestopatie etc se nuanteaza in functie de suferind si de constelatia sa de desfasurare si evolutie.
Tratamentul medicamentos al isteriei implica aspecte contradictorii. Simptomele de acompaniament (anxietate, cefalee, fenomene neurologice de toate felurile etc.) sint mai putin influentate de tranchilizante si anxiolitice.
In narcoanaliza se intrebuinteaza Pentotalul, ceea ce aduce un cistig de timp si un efect potentator al psihotera-piei (prin dezinhibitia ce o provoaca).In diminuarea agresitatii isterice se foloseste ' uneori cu bune rezultate, intr-un tratament de mai lunga durata ' un derivat de propericiazina (Neuleptil).
Tratamentul psihasteniei se reduce azi la diminuarea pinzei de fond", adica a anxietatii si depresiei, pe care se brodeaza" obsesiile, fobiile etc.
Din experienta proprie, retinem efectul favorabil al Tioridazinei si Sinequanului, de asemenea al asocierii de tranchilizante cu neuroleptice, sau cu timoleptice.
In nevroza, acolo unde inregistram aproape palpabil un decalaj intre fundamentala insusire de a exista si realizarea existentei, unitatea corp-suflet e cel mai edent de remarcat si de prins in haina cuntelor. De aceea, asocierea tratamentului psihologic cu cel medicamentos este singura atitudine valabila in tratament.
Dealtfel, terapiile au fost totdeauna asociate, cu atit mai mult cu cit erau mai generale si mai specifice. Dar niciodata cimpul de patologie si cel al terapeuticii nu se vor acoperi, fiindca sint doua miscari. Arta de a ndeca este o apoteoza a comunicarii umane, o contagiune" a sperantei!
