TRATAMENTUL
Tratamentul in rtijul acut consta in repaus la pat si administrare de medicamente supresoare stibulare, ca antihista-minicele (meclizina, dimenhidrinat, prometazina), anticoli-nergice cu actiune centrala (scopolamina) sau tranchilizante cu efecte GABA-ergice (diazepam). Daca rtijul persista mai mult de cateva zile, cei mai multi specialisti sugereaza mobilizarea, intr-o incercare de a induce mecanismele compensatorii centrale, in ciuda disconfortului pe termen scurt al pacientului. Vertijul cronic de origine labirintica poate fi tratat cu un program sistematizat de exercitii pentru a facilita compensarea.
Masurile profilactice pentru prenirea rtijului recurent au o eficacitate variabila. Antihistaminicele sunt utilizate frecnt. Boala Meniere poate raspunde la o
dieta desodata (lg/zi). Exemplele rare de VPPB persistent (peste 4-6 saptamani) raspund dramatic la programe specifice de exercitii.
Exista o dirsitate de proceduri chirurgicale ale urechii interne pentru toate formele de rtij cronic refractar sau recurent, dar acestea sunt rareori necesare.
Alte tipuri de senzatii la nilul capului Acest termen este folosit in principal in scopul unei clasificari initiale, pentru a descrie
ameteli care nu sunt nici lesinuri, nici rtij. Ischemia cefalica sau disfunctia stibulara pot aa o intensitate suficient de redusa pentru ca simptomatologia obisnuita sa nu fie identificata cu precizie. De exemplu, o scadere usoara a tensiunii arteriale sau un dezechilibru stibular usor pot cauza senzatii diferite de la lesinul distinct la rtij, dar care poate fi identificat exact in cursul tehnicilor testelor de provocare. Alte cauze de ameteala din aceasta categorie sunt sindromul de hiperntilatie, hipoglicemia si simptomele somatice ale unei depresii clinice; acesti pacienti ar trebui sa aiba examene neurologice si teste functionale stibulare in limite normale.
