mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
Index » Boli ale sistemului imun » Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
» Rolul activarii celulare in patogeneza hiv

Rolul activarii celulare in patogeneza hiv







Sistemul imun se afla in mod normal intr-o stare de homeostazie in asteptarea stimularii de catre antigenele straine. Actirea sistemului imun este o componenta esentiala pentru un raspuns imun adect la antigenele straine. Odata ce raspunsul imun face fata si curata antigenul, sistemul revine la o stare de o relati "inactivitate\" ( modulul 305). in infectia HIV sistemul imun este actit cronic, datorita cronicizarii infectiei si persistentei replicarii virale ( mai sus). Statusul actit este reflectat printr-o hiperactire a celulelor B, ducand la hipergamaglobulinemie, proliferare limfocitara spontana, actirea monocitelor, exprimarea si actirea markerilor pe celulele T CD4+ si CD8+, hiperplazia nodulara limfatica - in special timpuriu in cursul bolii ( mai sus), cresterea secretiei de citokine proinflamatorii ( mai jos), cresterea nivelelor de neopterina, (32 microglobulina, interferon acid-labil si receptori solubili ai IL-2, fenomene autoimune ( mai jos).


Actirea imuna persistenta poate avea cate consecinte tamatoare. Din punct de vedere virusologie, cu toate ca si celulele T CD4+ inactive pot fi infectate cu HIV, revers-transcrip-tia, integrarea si multiplicarea virala sunt mult mai eficiente in celulele actite. Mai mult, actirea celulara induce producerea de virus in celulele infectate latent cu HIV Din punct de vedere imunologic, expunerea cronica a sistemului imun la un antigen particular, pe o perioada intinsa, poate duce in final la incapacitatea de a sustine un raspuns imun adect la acest antigen. In plus, abilitatea sistemului imun de a raspunde la un spectru larg de antigene poate fi compromisa daca celulele imunocompetente sunt mentinute in stare de actire cronica. Mai mult, actirea sistemului imun poate favoriza eliminarea celulelor prin intermediul apoptozei (moartea celulara programata - mai jos) ca si prin secretia unor citokine ce pot induce exprimarea HIV de catre celule ( mai jos).
Rolul apoptozei Apoptoza este o forma de moarte celulara programata, reprezentand un mecanism normal de eliminare a celulelor epuizate in organogeneza, ca si in proliferarea celulara ce apare in cursul raspunsului imun normal ( modulul 305). Apoptoza este strict dependenta de actirea celulara. S-a presupus ca, in infectia HIV, semnalele actitoare secventiale eliberate catre celulele T CD4+ induc apoptoza. Legarea incrucisata amoleculelor CD4+ cu gpl20 sau complexele gpl20/anti- gpl20 furnizeaza primul dintre cele doua semnale necesare pentru apoptoza. Al doilea semnal, ce se presupune ca duce la moartea celulara, este transmis prin intermediul receptorului celulei T printr-un antigen conventional sau superantigen ( mai jos si modulul 305). in aceasta ipoteza, pentru aparitia apoptozei nu este necesara infectarea directa a celulelor T CD4+, desi s-a demonstrat ca alterarile in activitatea tirozin-kinazei, la nivelul celulelor infectate HIV, pot determina celula sa inceapa procesul de apoptoza. Un numar de studii, inclusiv cele examinand tesutul limfatic, au demonstrat ca rata apoptozei este crescuta in infectia HIV si ca aceasta este obserta in celulele T CD8+ si B ca si in celulele T CD4+. In plus, intensitatea apoptozei se coreleaza cu starea generala de activitate a sistemului imun si nu cu stadiul bolii sau extinderii virale. Este mai probabil ca apoptoza celulelor imunocompetente contribuie la anomaliile sistemului imun in boala produsa de HIV; totusi acesta este probabil un mecanism nonspecific, care mai degraba reflecta stadiul aberant al actirii imune.
Superantigenele si patogeneza bolii produse de HIV S-a emis ipoteza conform careia superantigenele, fie codate retro-viral, fie in legatura cu alte microorganisme, pot sa contribuie la patogeneza bolii produse de HIV Antigenele conventionale se leaga intre lanturile moleculelor MHC ale celulelor prezentatoare de antigen ( modulul 305) si interactioneaza cu componentele riabile (V) ale receptorului celulei T (lanturile a si |3) actind aceste celule. Astfel, orice peptid antigenic conventional poate sa stimuleze numai o foarte mica fractie (1/100.000) din totalul celulelor T. in contrast, unele antigene microbiene sunt capabile sa lege si sa activeze intregul subset de celule T, nu printr-o cuplare aderata antigen-receptor, ci prin cuplarea la alt situs al regiunii V a lantului |3 din
receptorul celulei T. Exista 24 de familii sau subseturi de celule T ce pot fi identificate folosind V|3. Legarea unui superantigen la toti membrii unui anume subset V|3 de celule T (1-l0% din totalul celulelor T) poate induce stimularea masi a celulelor T si/sau, depinzand de statusul initial de actire a celulei T, poate conduce la depletia sau anergia celulelor T purtatoare ale acelui V|3 specific. in boala produsa de HIV nu exista probe concludente care sa ateste ca HIV actioneaza ca un superantigen si nici probe care sa sustina ideea unei aderate deletii a subseturilor V|3 printr-un mecanism de tip superantigen. Cu toate acestea, daca superantigenele asociate cu alte microorganisme joaca vreun rol in boala produsa de HIV, acesta este probabil legat de faptul ca superantigenele pot acti un mare numar de celule T CD4+, facandu-le mai susceptibile la o infectare virala eficienta ( mai sus).
Fenomenele autoimune Fenomenele autoimune ce sunt comune la indivizii infectati HIV reflecta, cel putin in parte, actirea cronica a sistemului imun. Desi aceste fenomene apar in mod obisnuit in absenta bolii autoimune, a fost descris un spectru larg de manifestari clinice care pot fi asociate cu autoimunitatea ( mai jos). Fenomenele autoimune includ anticorpi antilimfocitari si, mai putin comun, antiplachetari si antineutrofilici. Anticorpii antiplachetari prezinta o oarecare relenta clinica prin aceea ca ei pot contribui la trombocitopenia din boala HIV ( mai jos). Anticorpii indreptati impotri componentelor celulare nucleare si citoplasmatice au fost raportati ca fiind anticorpii anticardiolipina, antimolecule CD4, CD43 si IL-2. in plus, au mai fost raportati anticorpi impotri unui numar mare de proteine serice (incluzand albumina, imunoglobulina si tiroglobulina). Exista o reactivitate antigenica incrucisata intre proteinele virusului HIV (gpl20 si gp41) si determinantii MHC II (anticorpi anti MHC II au fost raportati in infectia HIV). Acesti anticorpi au potentialul de a duce la eliminarea celulelor ce exprima MHC II pe suprafata lor, printr-un mecanism de citotoxicitate celulara dependenta de anticorp - ADCC ( modulul 305). in plus, exista regiuni omologe intre glicoproteinele de anvelopa HIV si IL-2, ca si moleculele MHC I.


Cofactori ce contribuie la patogeneza bolii HIV La patogeneza bolii produse de HIV pot contribui atat factori endogeni, cat si exogeni, prin mai multe mecanisme; cel mai important dintre acestea este reglarea augmentati a multiplicarii virale, un proces conectat intim cu actirea celulara. Cei mai importanti factori endogeni care regleaza exprimarea HIV sunt citokinele ( mai jos). intre factorii exogeni exista alti microbi care au, probabil, efecte importante pe replicarea si patogeneza bolii produse de HIV Acestia pot fi astfel considerati cofactori reali sau potentiali in patogeneza HIV Coinfectia sau patrunderea simultana in celule a virusului HIV si a altor virusuri heterologe sau gene virale a demonstrat ca anumite virusuri, cum ar fi virusul herpes simplex tip I, virusul citomegalic, virusul herpes simplex 6 uman, virusul Epstein-Barr, virusul hepatitei B, adenovirusuri, virusul pseudo-rabiei si HTLV-I pot regla augmentativ exprimarea HIV Alti microbi, cum ar fi Mycoplasma, au fost obserti ca iau parte la inducerea expresiei HIV Mycobacterium tuberculosis produce o infectie oportunista comuna la indivizii infectati cu HIV ( mai jos si modulul 171). in plus fata de faptul ca indivizii infectati HIV sunt mult mai predispusi la a dezvolta tuberculoza acti dupa expunere, a mai fost demonstrat ca tuberculoza acti poate accelera la randul ei cursul infectiei HIV S-a mai aratat ca nivelele viremiei plasmatice sunt mult crescute la indivizii infectati HIV, ce prezinta tuberculoza acti, in atie cu nivelele pretuberculoase si cele inregistrate dupa tratamentul incununat de succes al tuberculozei active. Studiile in vitro au demonstrat ca replicarea virala a fost marita in mod evident la nivelul limfocitelor indivizilor infectati HIV ce prezentau teste dermatologice pozitive pentru deritul proteic purificat (PPD) atunci cand antigenul PPD era adaugat la cultura, obtinandu-se actirea celulara. Probele care sa confirme ca actirea indusa de antigen a avut o contributie majora la accelerarea viremiei la indivizii infectati HIV cu tuberculoza acti au provenit din studii in care indivizii infectati HIV erau imunizati cu antigene comune cunoscute cum ar fi: toxina tetanica, gripa sau polizaharidul pneumococic. in aceste circumstante, o crestere tranzitorie a viremiei plasmatice acompaniaza actirea celulara indusa de imunizare.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor