Index » Boli ale sistemului imun » Complexul genic major de histocompatibilitate
» Loch sistemului hla

Complexul genic major de histocompatibilitate

Diferentele antigenice intre membrii unei specii sunt numite alloantigene si cand acestea joaca un rol determinant in respingerea grefelor de tesuturi alogenice ele sunt numite antigene de histocompatibilitate. Evolutia a conservat o singura regiune in care genele de histocompatibilitate sunt strans asociate, ale carei produse sunt expuse evident pe suprafetele celulare si asigura o bariera puternica fata de alotransplante. Termenii de antigene majore de histocompatibilitate si genele complexului major de histocompatibilitate (MHC) se refera la produsele genelor si la genele acestei regiuni cromozomiale. Functia lor principala este de a lega fragmente peptidice ale microbilor potential patogeni si de a le prezenta limfocitelor T pentru recunoastere. Receptorii pentru antigen de pe suprafata limfocitelor T [receptorii celulei T (TCR)] sunt virtual identici pentru fiecare membru al unei clone si ei fixeaza fragmentele peptidice ale antigenului, care au fost anterior legate de moleculele MHC. Legarea directa a TCR cu peptidele in solutie sau cu determinantii antigenici prezenti pe suprafata unei molecule proteice intacte nu are loc. Multe dintre primele argumente ale controlului genetic prin MHC asupra aparatului imun au reiesit din lucrarile pe modele animale la care genele raspunsului imun au fost cartografiate ca MHC la soarece (H-2), sobolan (RT1) si cobai (GPLA). Se stie in prezent ca raspunsul la un determinant antigenic dat necesita legarea fragmentului peptidic corespunzator cu o molecula MHC. La om MHC se numeste HLA si este localizat pe bratul scurt al cromozomului 6. Literele individuale ale HLA au semnificatii "neoficiale" diferite, dar printr-o acceptare internationala, HLA este sinonim cu MHC uman.