Infectiile cu virusul herpetic uman ridica probleme substantiale in cursul evolutiei clinice a infectiei HIV Pe langa faptul ca determina patologie clinica specifica, mai ales sub forma sindroamelor de reactivare, se crede ca aceste virusuri ADN reprezinta, de asemenea, cofactori, sporind replicarea HIV Printre membrii acestui grup, care sunt extrem de invalidanti pentru pacientii cu infectie HI sunt: virusul citomegalic ( modulul 187), virusurile
herpes simplex ( modulul 184), virusurile varicelo-zosterian ( modulul 185), virusul Epstein-Barr ( modulul 186) si HHV-8 ( mai sus).
Infectia cu citomegalovirus VCM determina o infectie acuta, ce apare precoce in cursul vietii, dupa care persista in stare latenta ( modulul 187). Peste 95% din pacientii cu infectie HIV sunt seropozitivi pentru VCM, iar la autopsie 90% au semne de boala citomegalica reactivata. Manifestarile clinice ale VCM apar in general tarziu in cursul infectiei HI cel mai adesea la pacientii cu limfocite T CD4+
