mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
Index » Boli ale sistemului imun » Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
» Infectii bacteriene

Infectii bacteriene


Share





Infectiile bacteriene sunt principala cauza de deces la pacientii infectati HIV Desi acestea sunt de obicei evenimentul terminal la pacientii SIDA cu multiple alte probleme, ele sunt responsabile, de asemenea, pentru un numar substantial de infectii oportuniste aparute mai timpuriu in cursul bolii HIV in Statele Unite, infectia generalizata cu micobacterii, in special complexul Mycobac-terium avium (MAC), cea mai frecventa infectie bacteriana oportunista, este diagnosticata la aproximativ 40% din pacientii infectati HIV inaintea decesului si la circa 80% dintre ei la autopsie. MAC cuprinde cam 95% dintre infectiile cu micobacterii atipice observate la pacientii cu SIDA din SUA; totusi s-au raportat infectii cu 12 micobacterii diferite, inclusiv M. bovis si reprezentanti din toate cele patru grupuri Runyon. Infectiile cu MAC, ce cuprind M. avium siM. intracellulare, sunt observate predominant la pacientii din Statele Unite si sunt rare in Africa. S-a opinat ca o infectie anterioara cu M. tuberculosis reduce riscul de infectie cu MAC.


Infectii cu mycobacterii atipice Infectia cu MAC reprezinta probabil o infectare acuta cu organisme ubicuitare din mediu, atat din sol cat si din apa. Presupusele porti de intrare sunt tractul gastrointestinal si cel respirator. Infectia MAC este o complicatie tardiva a infectiei HIV, ce apare la pacientii cu celule T CD4+ sub 100/jal. Anterior introducerii regimurilor profilactice pentru infectiile cu MAC, media nivelurilor celulelor T CD4+ la pacientii cu MAC era de aproximativ 50/(J,l. Acum, datorita profilaxiei MAC mult mai raspandite, in momentul diagnosticului numarul celulelor T CD4+ este de aproximativ 10/(J,l. S-a observat ca pacientii infectati HIV, ce prezinta si infectie cu MAC, au o medie de supravietuire de circa 6-l0 luni, ceea ce reflecta foarte bine stadiul tardiv al infectiei HIV Infectiei cu MAC i se atribuie o varietate larga de sindroame clinice, cele mai comune fiind: febra, scadere ponderala, transpiratii nocturne, probabil datorate diseminarii bolii. Peste 85% din pacientii infectati HIV, cu infectie MAC, au micoba-cteriemie si un numar enorm de organisme se observa adesea la biopsia medulara. Implicarea hepatica este frecventa si infectia cu MAC ar trebui suspectata la orice persoana cu infectie HIV si nivel scazut de celule T CD4+ ce se prezinta cu febra inexplicabila si fosfataza alcalina crescuta. Radiografia toracica e anormala la circa 25% din pacienti. Cea mai frecventa imagine radiologica este un infiltrat interstitial bazai bilateral, sugestiv pentru o diseminare miliara. in plus apar infiltrate alveolare sau nodulare si adenopatie hilara si/sau mediastinala. De asemenea au fost observate leziuni endobronsice. Alte semne clinice includ limfadenopatia, durerea abdominala si diareea. Diagnosticul este sugerat de prezenta de bacili lungi si subtiri, acid-alcoolo-rezistenti, in maduva osoasa, ganglionii limfatici sau fragmentul de biopsie hepatica, sau prin examinarea probelor de fecale si confirmat prin hemoculturi sau culturi de tesut. Gasirea a doua examene de sputa consecutive pozitive pentru MAC este foarte sugestiva pentru infectia pulmonara. Culturile, in general, se pozitiveaza cam in 2 saptamani. in studiile initiale s-a aratat ca tratamentul cu multiple scheme care includeau de obicei etambutol, clofazimin si rifabutin cu sau fara un aminoglicozid, are un efect minor asupra micobacteriemiei si creste numai partial media de supravietuire a pacientilor infectati cu MAC, de la 6 la 8 luni. Noile antibiotice macrolide disponibile (claritromicina si azitromicina) au modificat considerabil acest scenariu. Multi considera ca tratamentul cu claritromicina si etambutol este cel de electie in cazul infectiei MAC la pacientii infectati HIV Unii adauga un al treilea agent, fie rifabutin, rifampin, clofazimina, ciproflo-xacin sau amikacin la combinatia dintre etambutol si o macrolida.


In prezent informatiile care sa sprijine valoarea celui de-al treilea agent, in special legate de costul crescut si complexitatea unor astfel de regimuri sunt insuficiente. Cu tot riscul vital al infectiilor, observat la pacientii cu SIDA, tratamentul profilactic, atunci cand este posibil, ar trebui aplicat. in acest sens, utilizarea rifabutinei la pacientii cu infectie HIV avansata s-a demonstrat ca intarzie aparitia bacteriemiei si decesul si se recomanda, in prezent, ca profilaxie la pacientii care au sub 75-l00 limfocite T CD4+/|il. Rezultate mai bune au fost obtinute mai recent in profilaxia cu claritromocina sau azitro-micina, la pacientii cu nivel al celulelor T CD4+ sub 75/[il, multi experti recomandand profilaxia cu un singur agent (macrolida) ca fiind preferabila rifabutine.
Un numar de alte micobacterii atipice au fost raportate drept cauzatoare de infectii la pacientii infectati cu HIV: infectia cu M. kansasii se prezinta in general ca o infectie pulmonara, 20-30% din pacienti avand semne evidente de diseminare a bolii. Pacientii se prezinta adesea cu febra, tuse si transpiratii nocturne. La aproximativ jumatate din pacienti radiografia toracica arata caverna in lobul superior, in timp ce la ceilalti se observa in lobul inferior, un desen interstitial caracteristic pentru diseminarea hematogena. Organismele sunt adesea identificate cu usurinta in secretiile pulmonare; evidentierea bolii se face la peste 75 % dintre pacientii cu culturi pozitive. Diagnosticarea infectiei M. kansasii are o importanta particulara deoarece aceasta este relativ usor de tratat cu o asociere de izoniazida, rimfampicina si etambutol. M.fortuitus, M. chelonea.M. marinum,M. haemophilum siM. scrofulaceum au fost cu totii semnalati drept cauzatori de leziuni cutanate la cei infectati cu HIV; M. haemophilum este de asemenea identificat drept raspunzator de diseminarea bolii si de artrita septica. S-a observat ca M. gordonae, in general nepatogen pentru om, si M. xenopi ce colonizeaza rezerarele de apa, pot determina boala diseminata. Tratamentul pentru aceste din urma organisme este extrem de dificil.


Tipareste Trimite prin email








Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2021 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli ale sistemului imun:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai