mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
Index » Boli ale sistemului imun » Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
» Instalarea infectiei cronice si persistente

Instalarea infectiei cronice si persistente







Infectia HIV este relativ unica in randul infectiilor umane virale prin faptul ca in ciuda raspunsului umoral si celular robust, ce este pus in miscare dupa infectia primara, ( mai jos) virusul nu este complet eliminat din corp decat in cazuri exceptionale. in plus, se dezvolta infectia cronica, persistand cu grade variabile de replicare virala pentru o perioada medie de aproximativ 10 ani inainte ca pacientul sa devina clinic manifest ( mai jos). Aceasta infectie cronica reprezinta particularitatea bolii produsa de HIV Pe toata durata acestei infectii cronice, adesea prelungita, replicarea virala poate fi aproape detectata daca nu prin masurarea viremiei plasmatice, atunci prin demonstrarea replicarii virale in tesutul limfoid. in marea majoritate a infectiilor umane virale, daca gazda supravietuieste, virusul este complet eliminat din corp si se dezvolta un status imun in ceea ce priste infectiile ulterioare. Infectia HIV omoara gazda foarte rar in timpul infectiei primare. Anumite virusuri (cum ar fi virusul herpes simplex - modulul 184) nu sunt complet indepartate din organism dupa infectie, dar ele intra intr-un stadiu latent; in aceste cazuri latenta clinica este insotita de latenta microbiologica. Acest lucru nu este valabil si in cadrul infectiei HIV care prezinta grade diferite de replicare virala pe toata perioada de latenta clinica ( mai jos). Caracterul cronic asociat cu o replicare virala persistenta poate fi intalnit si in unele cazuri de hepatita B sau C ( modulul 297); oricum, in aceste infectii, sistemul imun nu este o tinta. Cum am mentionat mai sus, de obicei HIV nu omoara imediat gazda; in plus, scapa in general cu succes mai multor raspunsuri imune riguroase, silind un status de infectie cronica cu o replicare virala activa, persistenta.


HIV foloseste un numar de mecanisme pentru a evita eliminarea sa de catre sistemul imun. El are o abilitate extraordinara sa se modifice, dar acest mecanism actioneaza probabil, in principal, dupa silirea infectiei cronice contribuind la mentinerea acestui status. Cata vreme virusul transmis (infectant) ca si acela ce dezvolta infectia cronica sunt relativ omogeni, ocolirea initiala a controlului sistemului imun implica mai probabil alte mecanisme. Analiza moleculara a tipurilor clonale a demonstrat ca linia limfocitelor T citolitice CD 8+ (CTLS), care se dezvolta intens in timpul infectiei primare HIV reprezentand cel mai probabil clonele cu inalta afinitate ce ne-am fi asteptat sa fie cele mai eficiente in eliminarea celulelor infectate viral, dispar dupa multiplicarea exploziva initiala. Disparitia acestor celule HlV-specifice nu poate fi explicata prin mutatii la nilul epitopului viral asupra caruia sunt directionate cata vreme studiile privind secntele virale indica faptul ca epitopul viral initial este inca prezent in momentul in care clonele nu mai sunt detectate. Mai mult, alte clone de celule T CD8+, mai putin extinse si care recunosc acelasi epitop viral, persista si sunt responsabile pentru controlul partial al replicarii virale. Se crede ca acele clone initiale extinse sunt distruse datorita supraexpunerii la antigene virale in timpul exploziei viremice initiale, similar cu epuizarea limfocitelor CD8+ CTLs ce a fost relatata pe modelul murin al infectiei cu virusul choriomeningitei limfocitare (LCMV). in combinatie cu acest fenomen, replicarea virala si mai departe saturarea celulelor prezentatoare de antigen cu antigenul viral
se produce in tesutul limfoid ( mai jos) care este, de asemenea, locul generarii de celule CTLs specifice HIV
Alt mecanism important de evadare a HIV este legat de faptul ca in timpul infectiei primare HIV si in perioada de tranzitie spre infectia cronica, limfocitele T citotoxice, atat cele activate specific, cat si cele precursoare, sunt in mod preferential si paradoxal cantonate in sangele pariferic unde are loc o replicare foarte redusa a virusului activ si nu in tesuturile limfatice, ce reprezinta locul principal al replicarii si raspandirii virale, sursa majora de viremie plasmatica. in final, modul in care HIV scapa de eliminare in timpul infectiei primare se realizeaza prin formarea unui numar mare de celule infectate latent ce nu pot fi eliminate de celulele citolitice CD8+ virus-specifice. Astfel, in ciuda unui raspuns imun potent si a unei scaderi importante a replicarii virale dupa infectia HIV primara, virusul ajunge sa realizeze, in stadiul de infectie cronica, un grad variabil de replicare virala persistenta. in majoritatea cazurilor, in timpul acestei perioade, pacientul realizeaza tranzitia clinica din stadiul de infectie acuta primara la un stadiu relativ prelungit de latenta clinica ( mai jos). Dinamica virala Initial s-a crezut ca in timpul fazei de latenta clinica replicarea virala este scazuta. in schimb, studierea tesutului limfatic, folosind analize PCR pentru ARN-ul HIV si de hibridizare in situ pentru celulele individuale ce exprima virusul, a demonstrat clar ca replicarea virala se desfasoara pe tot parcursul infectiei HIV, chiar si in faza de latenta clinica, cand este foarte dificil sa cultivi virusul din celule sangvine mononucleare periferice nefractionate. Existenta tehnicilor sensibile de tip PCR a dus la demonstrarea viremiei plasmatice in toate stadiile bolii produsa de HIV Consecutiv, dinamica productiei virale si turnor-ul viral au fost cuantificate folosind modele matematice in ideea unei posibile administrari de inhibitori ai rers-transcriptazei si proteazei indivizilor infectati HIV, cuprinsi in studii clinice. Tratamentul cu aceste medicamente a dus la un declin abrupt al viremiei plasmatice, ce a scazut in mod tipic cu 99% pe parcursul a doua saptamani. Numarul celulelor T CD4+ din sange a crescut concomitent, fapt care implica concluzia potrivit careia distrugerea limfocitelor T CD4+ este legata direct de nilul replicarii virale. Nu a fost exclusa o posibila contributie prin redistribuirea celulelor din alte timente ale organismului in sangele periferic, aparuta dupa scaderea viremiei. Pe baza emergentei mutantilor rezistenti in timpul terapiei s-a silit ca 99% din virusurile circulante provin din celulele recent infectate. De asemenea, s-a determinat ca timpul de injumatatire al virionilor circulanti a fost de aproximativ 6 ore si acela al celulelor infectate, activ producatoare de virusuri, a fost de 1,6 zile. Dat fiind nilul relativ constant al viremiei plasmatice si al celulelor infectate rezulta ca un numar extrem de mare de virusuri (1010virioni) sunt produse si indepartate din circulatie zilnic, in plus, datele sugereaza ca durata minima a ciclului de viata a HIV-l, este in vivo, de circa 1,2 zile; timpul mediu de generatie (timpul de la eliberarea unui virion pana cind acesta infecteaza alte celule cauzand eliberarea unei noi generatii de particule virale ) este estimat la 2,6 zile. Alte studii au demonstrat ca scaderea viremiei plasmatice rezultata prin terapia antiretrovirala se coreleaza strans cu o scadere a replicarii virale in ganglionii limfatici confirmand faptul ca tesutul limfoid este principalul loc de replicare HIV si principala sursa de viremie plasmatica.


Nilul viremiei in perioada de echilibru, numit punctul de fixare virala, la aproximativ un an, are implicatii prognostice importante pentru progresia bolii produsa de HTV S-a demonstrat ca pacientii infectati HIV, ce au punct de fixare scazut la 6-l2 luni, progreseaza catre SIDA mult mai incet decat cei la care acest punct este foarte inalt in acest moment. Nilul viremiei creste in general pe masura ce boala progreseaza. Masurarea nilului viremiei joaca un rol a carui importanta este in crestere in ghidarea deciziilor terapeutice la indivizii infectati HIV ( mai jos).

Enimentele imunopatogenice in timpul fazei de latenta clinica Cu cateva exceptii, nilul celulelor T CD4+ descreste gradual si progresiv in sangele indivizilor infectati HIV. Panta acestui declin, impreuna cu nilul viremiei plasmatice ( mai sus), au o mare putere de predictie asupra patternului cursului clinic si al dezvoltarii bolii avansate. Majoritatea pacientilor sunt total asimptomatici cat timp se produce acest declin progresiv ( mai sus) ceea ce duce la termenul de latenta clinica. Totusi latenta clinica nu inseamna latenta bolii, deoarece boala progreseaza implacabil pe parcursul acestei perioade. Mai mult, latenta clinica nu trebuie confundata cu latenta microbiologica deoarece, asa cum am mentionat mai sus, exista practic permanent un grad de replicare virala, chiar si in timpul fazelor initiale ale bolii produsa de HIV.
BOALA HIV AVANSATA Dupa o perioada variabila, de obicei de ordinul anilor, nilul celulelor T CD4+ coboara sub un prag critic (mai putin de 200 celule/[iL) iar pacientul devine foarte susceptibil la boli oportuniste. Pentru acest motiv, definitia SIDA realizata de CDC a fost modificata pentru a include toti indivizii infectati HIV cu nil al celulelor T CD4+ sub acest prag ( elul 308-l). Pacientii pot prezenta semne si simptome constitutionale sau pot dezvolta o boala oportunista, brusc, fara nici un simptom premergator, desi ultima varianta este mai neobisnuita. Depletia celulelor T CD4+ continua sa progreseze implacabil in aceasta perioada. Nu este neobisnuit ca nilul celulelor T CD4+ sa scada pana la 10/[il sau chiar la 0 si totusi pacientul sa supravietuiasca luni sau chiar mai mult de un an. Aceasta situatie a denit din ce in ce mai frecnta la pacientii tratati mai agresiv si la care se efectueaza profilaxia impotriva infectiilor oportuniste comune, cauzatoare de moarte ( mai jos). In sfarsit, pacientii care progreseaza la aceasta forma de imunosupresie de maxima seritate mor de obicei prin infectii oportuniste sau neoplasme ( mai jos).



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor