mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
Index » Boli ale sistemului imun » Boala produsa de virusul imunodeficientei umane: sida hiv si bolile asociate
» Agentul etiologic

Agentul etiologic







Agentul etiologic al SIDA este virusul HIV, care apartine familiei de retrovirusuri umane, subfamilia lentivirusuri. Lentivirusurile nononcogenice produc boli si la alte specii cum ar fi: oi, cai, capre, pisici, vite si maimute. Cele patru retrovirusuri umane recunoscute apartin la doua grupe distincte: virusurile umane T-limfotrope (HTLV-I si HTLV-II) care sunt retrovirusuri de transformare si virusurile imunodeficientei umane, HIV-l si HIV-2, care sunt virusuri citopatice. Pentru mai multe detalii privind descrierea biologiei retro virusurilor umane a se vedea modulul 192. Cea mai comuna cauza de boala HIV in lume si in mod cert in SUA este HIV-l. HTV-l prezinta cateva subtipuri cu distributie geografica diferita ( mai jos); HIV-2 a fost identificat prima data in 1986 la pacientii vest-africani si a fost initial limitat la Africa de vest. Totusi au fost identificate cazuri si in Europa, America de Sud, Canada si SUA. HIV-2 este mai strans legat filogenetic decat HIV-l de virusul imunodeficientei simiene (SIV). HIV-l este mai puternic legat de un virus SIV izolat de la cimpanzei in 1990. Relatiile taxonomice dintre lentivirusurile primatelor sunt indicate in ura 308-l. MORFOLOGIA HIV Microscopia electronica arata ca virionul HIV are o structura icosaedrica (Fig. 308-2A) continand numerosi spiculi externi formati din doua proteine anvelopa majore: gpl20 externa si gp41 transmembranara. Virionul inmugureste de la suprafata celulei infectate, incorporand o mare varietate de proteine preluate de la aceasta, inclusiv complexul major de histocompatibilitate (MHC) de clasa I si II ( Cap. 306), intr-un bistrat lipidic. Structura HIV-l este reprezentata schematic in Fig. 308-2.B ( si Cap. 192).



CICLUL DE VIATA AL HIV HIV este un virus ARN a carui particularitate marcanta este revers-transcriptia propriului ARN genomic la ADN prin intermediul enzimei revers transcriptaza. Ciclul de viata al HIV incepe prin legarea, cu mare afinitate, a proteinei gpl20 prin intermediul unei portiuni din regiunea VI apropiata de capatul N-terminai pe receptorul de pe suprafata celulei gazda-molecula CD4 (ura 308-3). Molecula CD4 este o proteina de 55 kDa aflata predomionant la nivelul unui subset de limfocite T ce sunt responsabile pentru actiuni de tip helper sau inducer in cadrul sistemului imun ( modulul 305.). Ea este exprimata si pe suprafata monocitelor/macrofagelor, precum si a celulelor dendritice/Langerhans. Recent a fost demonstrat faptul ca molecula numita CXCR4 este un coreceptor care trebuie sa fie prezent impreuna cu molecula CD4 pentru fuziunea si patrunderea subseturilor HIV-l cu tropism pentru celulele T, in timp ce coreceptorul subseturilor HIV-l cu tropism pentru macrofage este receptorul pentru |3-chemokina CCR5. Ambii receptori apartin familiei de receptori celulari cuplati cu domeniul 7 transmembranar al proteinei G ( mai jos pentru detalii). Dupa legare, fuziunea cu membrana celulei gazda se desfasoara via molecula gp41, ARN-ul genomic al HIV este dezvelit si internalizat in celula tinta. Revers-transcriptaza, ce este continuta in virionul infectant, catalizeaza ulterior revers-transcriptia ARN-ului genomic in ADN dublu spiralat. ADN-ul este trans-locat la nivelul nucleului fiind integrat aleator in cromozomii celulei gazda sub actiunea unei alte enzime codificate viral: integraza. Acest pro virus poate ramane inactiv transcriptional (latent) sau isi poate manifesta nivele variate de exprimare genica, mergand pana la productia activa de virusuri.
Activarea celulara joaca un rol important in ciclul de viata al HIV si este esentiala in pato-geneza bolii ( mai jos). Urmand legarii si internalizarii initiale a virionului la nivelul celulei tinta, structurile intermediare incomplet revers-tran-scriptionate sunt labile in celulele inactive si nu se vor integra eficient in genomul celulei gazda decat daca activarea celulara se produce imediat dupa infectie. Mai mult, activarea celulei gazda este necesara pentru initierea transcriptiei ADN-ului proviral integrat in ARN-ul genomic sau ARNm. in acest caz, activarea virusului HIV din stadiul latent depinde de interactiunea unui numar de factori virali si celulari. Dupa transcriptie ARN-ul mesager HIV este translat in proteine care sufera modificari prin glicozilare, fosforilare, miristilare si clivare. Miezul viral (core) este format prin asamblarea proteinelor HTV, enzime si ARN genomic la membrana plasmatica a celulelor, inmugurirea noului virion apare prin membrana celulei gazda, la nivelul careia miezul isi dobandeste anvelopa externa ( modulull92). Fiecare punct din ciclul de viata al HIV este o tinta reala sau potentiala pentru interventia terapeutica ( mai jos). Astfel, revers-transcriptaza si proteaza s-au dovedit a fi susceptibile lizarii farmacologice ( mai jos).


GENOMUL HIV Figura 308-4 ilustreaza schematic compozitia genomului HIV Ca si alte retrovirusuri, HIV-l are gene care codifica proteinele structurale ale virusului: gag codifica proteina ce formeaza miezul virionului (inclusiv antigenul p24), pol codifica enzimele responsabile pentru revers-transcriptie si integrare, iar env codifica glicoproteinele de invelis. Totusi, HIV-l este mai complex decat alte retrovirusuri, in particular decat cele din grupul nonprimatelor, prin faptul ca prezinta, de asemenea, cel putin alte sase gene (tat, rev, nef, vif, r, u) care codifica proteine implicate in reglarea expresiei genice ( modulul 192). Flancand aceste gene, se gasesc fragmentele LTR (secventele repetitive terminale lungi) care contin elemente reglatoare implicate in expresia genica ( mai jos), cum sunt: secventa semnalului de poliadenilare, secventa promotor TATA, amplificatorii situsului de legare NF-kB siSPl, secventa raspunsului de transactivare (TAR), unde se leaga si proteinele tat si elementul reglator negativ (NRE) a carui deletie creste nivelul expresiei genice (ura 308-4). Diferenta majora dintre genomul HIV-l si HIV-2 consta in faptul ca, spre deosebire de HIV-l, HIV-2 prezinta gena x si nu prezinta gena u.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor