mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Reglarea neuroendocrina si afectiunile hipofizei anterioare si ale hipotalamusului
Index » Endocrinologie si metabolism » Reglarea neuroendocrina si afectiunile hipofizei anterioare si ale hipotalamusului
» Afectiuni ale hipotalamusului si hipofizei

Afectiuni ale hipotalamusului si hipofizei







Bolile care afecteaza hipotalamusul si hipofiza pot produce manifestari endocrine si neendocrine.
HIPOTALAMUSUL Greutatea normala a hipotalamu-sului la om este de doar 4 g; disfunctiile hipotalamusului se produc doar cand exista o afectare bilaterala. Tumorile din aceasta regiune au in mod obisnuit o crestere lenta si pot atinge dimensiuni mari pana la aparitia simptomelor. Semnele de hidrocefalie determinate de obstructia ntriculului trei pot fi asociate cu hipopituitarism si afectarea hipotalamusului. Semnele si simptomele neurologice pot fi determinate de compresia nervului optic, a chiasmei sau tractului optic. Tumorile cu dimensiuni crescute pot afecta functiile lobului frontal sau temporal.


Functiile neendocrine ale hipotalamusului includ:
1. Ingestia de alimente si comportamentul alimentar. Hipotalamusul bazai controleaza mentinerea unei greutati constante. Unele regiuni ale hipotalamusului sunt implicate in procesul foamei si satietatii. Se crede ca nucleul ntro-medial e implicat in reglarea satietatii si exista un centru al foamei in hipotalamusul lateral. Stimularea apetitului si oprirea ingestiei de alimente sunt influentate de multe neuropeptide si neurotransmitatori. Apetitul este stimulat de acidul y-aminobutiric (GABA), dop amina, |3-endorfina, enkefalina si neuropeptidul Y si este inhibat de serotonina, norepinefrina, colecistokinina, neurotensina, TRH, bom-besina, naloxona, stomatostatina si peptidul intestinal vasoactiv (VIP). La om, obezitatea de origine hipotalamica se asocieaza de obicei cu leziuni in cinatatea nucleului ntromedial; se pare ca aceasta obezitate implica modificarea punctului de reglare a greutatii. in leziunile acestei regiuni, apare un comportament agresiv si o hiperfagie pronuntata (posibil datorata golirii rapide a stomacului), pana la silizarea unui nou punct de reglare, moment in care pacientul prezinta scaderea activitatii fizice si dezinteres pentru hrana. Modelele animale de obezitate includ soarecii oblob la care deficitul de leptina previne satietatea si soarecii dbldb la care receptorul pentru leptina este deficient. Comportamentul alimentar este influentat si de alti factori, cum sunt hormonii tiroidieni si suprarenalieni. Afectiunile hipotalamice acute determina de obicei hiperglicemie, in timp ce afectiunile cronice sunt rareori asociate cu hipoglicemia.
2. Termoreglarea. Hipotalamusul anterior contine neuroni sensibili la cald si la frig, care raspund la modificarile temperaturii locale sau ale mediului inconjurator ( modulele 17 si 19). In aceste arii hipotalamice serotonina stimuleaza producerea de caldura, in timp ce epinefrina si norepinefrina inhiba acest proces. Hipotalamusul posterior, ca raspuns la aferentele nite dinspre hipotalamusul anterior conserva caldura (inducand frisoane si vasoconstrictie) si controleaza pierderea de caldura inducand vasodilatatie si transpiratie. Injectarea de acetilcolina in aceasta regiune determina hipotermie. Febra din infectii este generata de hipotalamus. Celulele fagocitare din organism produc o serie de citokine pirogene, incluzand interleukina-l si factorul de necroza tumorala, care stimuleaza hipotalamusul anterior sa produca prostaglandina E2. Prostaglandina E2 ridica punctul de echilibru al reglarii termostatice, determinand conservarea caldurii, si creste producerea de caldura pana ce temperatura sangelui si temperatura centrala egaleaza noul punct de reglare hipotalamic.In afectiunile hipotalamusului pot aparea tulburari ale controlului termic. Poikilotermia (o modificare a temperaturii corpului mai mare de 1°C la schimbarea temperaturii mediului inconjurator) este de obicei consecinta leziunilor mari ale hipotalamusului posterior. Hipotermia este rar consecinta unei afectari difuze a hipotalamusului ( modulul 19). Hipotermia paroxistica determinata de transpiratii si vasodilatatie se asociaza cu oboseala, scaderea atentiei, hipontilatie si aritmii; acest sindrom rar poate fi asociat cu agenezia corpului calos si raspunsul la anticonvulsivante, clonidina si ciproheptadina este variabil. Hipertermia acuta poate insoti unele procese patologice acute, precum hemoragia din ntriculul trei, interntiile chirurgicale la nilul hipotalamusului sau infarctul hipotalamic. O astfel de febra rar dureaza mai mult de 2 saptamani. Hipertermia paroxistica cu frisoane episodice, varfuri febrile si fenomene getati este rara, dar poate raspunde la anticonvulsivante. Este important de stiut ca insuficienta suprarenalei poate determina febra sau hipotermie si ca hipotiroidismul poate produce hipotermie.


3. Ritmul nictemeral. Leziunile centrului somnului, situat in hipotalamusul anterior, determina insomnie si agitatie, de exemplu la unii pacienti cu encefalita. Hipotalamusul posterior este important in trezire si in mentinerea starii de ghe; distrugerea hipotalamusului posterior prin ischemie, encefalita sau traumatisme poate determina hipersomnolenta, trezirea fiind insa posibila. Leziuni cu dimensiuni mai mari cu extindere spre formatiunea reticulata a mezencef aiului rostral pot determina coma ( modulul 24).
4. Memoria si comportamentul. Prin lezarea regiunilor ntro-mediale si premamilare ale hipotalamusului se produce o pierdere a memoriei pe termen scurt, frecnt asociata cu sindrom Korsakoff. Totusi, leziunile dorsomediale talamice se coreleza mai bine cu pierderea memoriei ( modulul 380). Memoria pe termen lung este intacta de obicei. Leziuni hipotalamice de dimensiuni crescute pot determina simptome si semne de dementa. Rolul ACTH, fragmentelor de ACTH, vasopresinei si ocitocinei in integrarea memoriei este inca in studiu. Reactiile de manie se produc in regiunile ntro-mediale, iar distractia hipotalamusului lateral poate determina apatie.
5. Setea. Hipotalamusul este centrul de sinteza a vasopresinei si central de control al setei prin osmolalitatea serica. Alterarea mecanismului setei se poate produce in leziuni hipotalamice; rareori, acestea determina polidipsie primara fara diabet insipid ( modulul 330).
6. Functionalitatea sistemului nervos getativ. Eferentele parasimpatice sunt organizate la nilul hipotalamusului anterior, iar caile simpatice in hipotalamusul posterior. Hemoragiile subarahnoidiene pot determina hipotensiune, brahicardie, anomalii electrocardiografice si necroza miocardica; ultimele modificari pot fi prenite prin blocaj simpatic. Epilepsia diencefalica este un sindrom rar, asociat cu paroxisme de hiperactivitate autonoma. Acest sindrom nu este cert de natura epileptica si de obicei nu raspunde la anticonvulsivante. Manifestarile clinice pot mima feocro-mocitomul.
La copii exista un sindrom diencefalic caracterizat prin emaciere, hiperkinezie, tulburari afecti, deseori cu o dispozitie euforica, care poate fi determinat de glioame ale hipotalamusului anterior. Majoritatea acestor copii decedeaza pana la varsta de doi ani, iar, la cei care supravietuiesc, manifestarile clinice se modifica producandu-se cresterea apetitului cu obezitate, iriilitate si reactii de manie.
In general, tumorile cu crestere lenta produc dementa, modificari ale ingestiei alimentare (obezitate sau emaciere) si disfunctii endocrine. Procesele de distractie acuta determina mai frecnt coma si alterarea sistemului nervos getativ.
Afectiunile hipotalamusului anterior cuprind craniofarin-gioamele, glioamele de nerv optic, meningioamele de creasta sfenoida, afectiunile granulomatoase (sarcoidoza), germinoamele si anevrismele arterei carotide interne. Adenoamele hipofizare supraselare si meningioamele tuberculului seii pot cuprinde si hipotalamusul. Leziunile hipotalamusului posterior includ glioame, hamartoame, ependimoame, germinoame siteratoame.
Pubertatea precoce, in special la baieti, poate fi asociata cu "pinealoamele\". Totusi, aceste tumori sunt de fapt germinoame si se pare ca pubertatea precoce se datoreaza mai curand productiei ectopice de hCG de catre aceste tumori decat efectului gonadotropinelor hipofizare.


Craniofaringiomul Craniofaringiomul ia nastere din resturi ale pungii Rathke si reprezinta 3-5% din neoplasmele intracraniene. Majoritatea acestor tumori sunt situate deasupra seii turcesti, dar aproximativ 15% se gasesc la nilul seii. Ele sunt de obicei chistice sau partial chistice, contin frecnt calciu si sunt marginite de un epiteliu scuamos stratificat. Desi craniofaringioamele se manifesta de obicei in copilarie, 45% dintre pacienti au peste 20 de ani, iar 20% au peste 40 de ani in momentul diagnosticarii.
Copin se prezinta la medic cu semne de hipertensiune intracraniana, determinata de hidrocefalie (80%), si anume cefalee, varsaturi si edem papilar. Tulburari ale derii cum sunt orbirea si amputari ale campului vizual apar la 60% dintre pacienti. Uneori, pacientii au o talie mica (7-40%), insa intarzierea varstei osoase este mai frecnta. Retardul dezvoltarii sexuale se produce la 20% dintre pacienti si poate fi prezent diabetul insipid.
Aproximativ 80% din adulti se prezinta cu acuze vizuale, iar la alti 10%, printr-o examinare atenta, se evidentiaza alterari ale derii. Edemul papilar este prezent la circa 15% dintre adulti. Cefaleea (40%), deteriorarea psihica sau modificarile de personalitate (26%) si hipogonadismul (35%) sunt relativ frecnte. Hiperprolactinemia este prezenta la o treime pana la o jumatate din pacienti, insa nilul de prolactina depaseste rar 100-l50 (j.g/1. Pot aparea si diabet insipid (15%), crestere ponderala (15%) si panhipopituitarism (7%). Rar, continutul chisturilor se varsa in lichidul cefalorahidian, determinand meningita aseptica, iar hipofizita inflamatorie poate sa apara cand craniofaringiomul se extinde intraselar. Craniofaringioamele pot creste si devin simptomatice in timpul sarcinii.
Calcificarea supraselara ( ura 328-l5) de tip flocular, granular sau curbiliniu se observa pe radiografia craniana la majoritatea copiilor si la unii adulti cu craniofaringiom. Totusi, calcificarea este evidentiata la majoritatea adultilor prin tomografie computerizata. Si germinoamele hipotalamice se pot calcifica. Modificarile de pe radiografia craniana cuprind calcificarea, marirea seii turcesti si semne de hipertensiune intracraniana la 90% dintre copii si 60% dintre adulti.
Tratamentul craniofaringiomului este deseori nesatisfacator, inlaturarea completa determina frecnt deficite functionale majore. in general, recomandam o abordare mai conservatoare: biopsie si rezectie partiala, urmata de radioterapie conntionala. Tumorile cu un diametru mai mic de 3 cm au prognostic mai bun.
Tumorile celulelor germinale Germinoamele au originea in partea posterioara a ntriculului trei, in partea anterioara a acestuia (supra sau intraselar) sau in ambele regiuni ( si modulul 98). Germinoamele (numite si teratoame atipice) erau confundate cu tumorile parenchimatoase ale epifizei (pinealoame); cand sunt localizate in regiunea anterioara a ntriculului trei, sunt cunoscute ca "pinealoame ectopice\". Germinoamele infiltreaza frecnt hipotalamusul si uneori metastazeaza in lichidul cefalorahidian sau la distanta.
Majoritatea pacientilor au diabet insipid asociat cu o insuficienta variabila a hipofizei anterioare. La baieti poate aparea pubertate precoce, determinata probabil de sinteza hCG de catre aceste tumori. Diplopia, cefaleea, varsaturile, letargia, scaderea ponderala si hidrocefalia sunt frecnte. Dezvoltarea tumorii incepe de obicei in copilarie, insa diagnosticul poate fi pus la adultii tineri. Deoarece germinoamele sunt radiosensibile, recunoasterea timpurie este importanta. Germinoamele de tip nonseminom sintetizeaza hCG si/sau alfa-fetoproteina, in timp ce seminoamele pure produc rar markeri tumorali ( modulul 375). Concentratile crescute de hCG sau de alfa-fetoproteina in lichidul cefalorahidian sunt diagnostice; cand acestea se evidentiaza, de obicei nu mai este necesara biopsia. Cand markerii tumorali sunt absenti, se va lua in considerare efectuarea biopsiei. Cand tumora este localizata in regiunea anterioara a ntriculului trei, se poate practica biopsie pe cale transsfenoidala. Biopsia tumorilor din regiunea pineala se efectueaza mai greu, unii autori recomandand radioterapie empirica sau chimioterapie, in timp ce altii prefera biopsie chirurgicala sau extirpare, urmata de radioterapie si chimioterapie ( modulul 375).


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Endocrinologie si metabolism:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai