Multe boli cutanate pot fi diagnosticate pe baza aspectului clinic global, dar uneori proceduri diagnostice relativ simple pot furniza informatii loroase. De cele mai multe ori ele pot fi efectuate la patul pacientului, cu un minim de echipament.
Biopsia cutanata Biopsia cutanata este un procedeu chirurgical simplu, totusi, este important sa se preleveze din regiunea anatomica cu cea mai mare probabilitate de a furniza rezultate diagnostice. Aceasta decizie poate necesita experienta in boli cutanate si cunoasterea structurilor anatomice superficiale din regiunile alese ale corpului. in acest procedeu, o mica suprafata de piele este anesteziata cu lidocaina 1% cu sau fara epinefrina. Leziunea cutanata respecti poate fi excizata cu un bisturiu sau extrasa prin
biopsie cu o preducea. in aceasta din urma tehnica, o preducea este presata pe suprafata pielii si rotita sub presiune pana penetreaza pana in tesutul subcutanat.
Biopsia circulara este apoi ridicata cu pensa, si baza este taiata cu foarfeca. Locul biopsiat poate sau nu sa necesite inchidere prin sutura in functie de localizare si dimensiune. Prepararea cu KOH Un preparat cu hidroxid de potasiu (KOH) este efectuat pentru leziuni scuamoase ale pielii, cand se suspecteaza o etiologie micotica. Marginea unei astfel de leziuni este raclata usor cu o lama de bisturiu si scuama obtinuta este culeasa pe o lama de microscop si tratata cu 1-2 picaturi dintr-o solutie de KOH 10-20%. KOH dizol keratina si permite vizualizarea mai usoara a elementelor fungice. incalzirea scurta a lamei accelereaza dizolrea keratinei. Cand preparatul este privit la microscop, hifele ce refracta lumina vor fi zute mai usor cand intensitatea luminii este redusa. Aceasta tehnica poate fi utilizata pentru a identifica hifele in
infectiile dermatofitice, pseudohifele si levurile inmugurite in infectiile cu Candida, hifele fragmentate si sporii in tinea versicolor. Aceeasi tehnica de recoltare poate fi utilizata pentru a obtine scuame pentru cultura anumitor microorganisme patogene.
Citodiagnosticul Tzanck Citodiagnosticul Tzanck, numit dupa Arnault Tzanck, este o tehnica citologica cel mai frecvent utilizata in diagnosticul infectiilor herpetice (simplex sau ricelo-zosterian). Unei cule proaspete - nu o pustula sau o leziune crustoasa - i se indeparteaza plafonul si seul leziunii este raclat cu blandete cu o lama de bisturiu. Materialul este dispus apoi pe o lama de sticla, uscat la aer si colorat prin metoda Giemsa sau Wright. Celulele gigante multinucleate sugereaza prezenta herpesului, dar trebuie efectuata cultura sau testarea prin imunofluorescenta pentru a identifica exact virusul.
Diascopia Diascopia este utilizata pentru a elua daca o leziune cutanata se decoloreaza la presiune, ca, de exemplu, pentru a determina daca o leziune rosie este hemoragica sau pur si simplu contine sange. De exemplu, un hemangiom se decolora la presiune, in timp ce o leziune purpurica provocata de sculita necrozanta, nu. Diascopia se efectueaza apasand o lama de microscop sau o lupa pe o anumita leziune si obsernd gradul de decolorare care apare. Granuloamele au deseori un aspect de "jeleu de mere\" la diascopie.
