Deoarece multi agenti folositi in chimioterapia cancerului inhiba diviziunea celulara, structurile rapid proliferative ale pielii, cuprinzand parul, mucoasele si anexele, sunt sensibile la efectele lor; ca rezultat, stomatita si alopecia sunt printre cele mai frecvente efecte secundare dependente de doza ale chimioterapiei. Onicodistrofia (modificari distrofice unghiale) este intalnita si la bleomicina, hidroxiuree (hidroxicarbamida) si 5-fluorouracil. Celulita sterila,
flebita si ulcerarea zonelor de presiune apar la multi dintre acesti agenti. Urticaria, angioedemul,
dermatita exfoliati si eritemul palmar si tar au fost, de asemenea, intalnite, ca si hiperpigmentarea locala si difuza. Diagnosticul si tratamentul acestor reactii sunt deosebit de dificile, datorita bolii maligne subiacente.
TETRACICLINELE
In timp ce
urticaria si eruptiile morbiliforme sunt neobisnuite, tetraciclinele provoaca uneori alte efecte secundare cutanate, incluzand o reactie de fotosensibilitate (ca urmare a fototoxicitatii induse medicamentos) si onicoliza (uneori fara fotosensibilitate cutanata aparenta). Aceste reactii apar la demeclociclina, doxiciclina, minociclina, tetraciclina si oxitetraciclina. Tetraciclinele provoaca si eruptii lichenoide, precum si eruptii medicamentoase fixe. O foliculita acneiforma, cu gram-negativi, dupa utilizarea pe termen lung a tetraciclinei se datoreaza proliferarii bacteriilor rezistente.
Au fost remarcate mai multe anomalii pigmentare. Daca este utilizata in timpul sarcinii sau la copilul mic, tetraciclina pateaza dintii, uneori definitiv. Minociclina a fost asociata cu un sindrom asemanator gripei (insotit de cefalee, stare de rau si eozinofilie), care recidiveaza la reexpunere.
GLUCOCORTICOIZII
Atat glucocorticoizii sistemici, cat si cei topici provoaca riate modificari cutanate, cuprinzand eruptii acneiforme, atrofie, striuri si alte stigmate ale sindromului Cushing, iar in doze suficient de mari pot intarzia vindecarea ranilor. Pacientii ce utilizeaza glucocorticoizi au un risc mai mare pentru infectii cutanate bacteriene, micotice si cu levuri, ce pot fi interpretate gresit ca eruptii medicamentoase, dar sunt de fapt efecte adverse medicamentoase.
AGENTII ANTEM AL ARICI
Antimalaricele sunt utilizate in tratamentul mai multor boli de piele, printre care manifestarile cutanate ale lupusului si eruptia polimorfa la lumina, dar pot induce, de asemenea, reactii cutanate. La pacientii cu porfiria cutanea tarda asimptomatica, clorochinul creste nivelul porfirinelor si poate exacerba boala.
Tulburarile pigmentare, incluzand pigmentarea neagra a fetei, mucoaselor si regiunilor pretibiale si subunghiale, apar la antimalarice, iar quinacrina (mepacrin) provoaca o modificare generalizata a culorii cutanate in galben. Agentii antimalarici pot exacerba psoriazisul si au fost semnalate ca reactii adverse
dermatita exfoliati, eritemul fix medicamentos, dermatita lichenoida si eritemul anular centrifug in timpul utilizarii lor. AURUL Crisoterapia a fost asociata cu riate reactii dermatologice dependente de doza (incluzand eruptii maculo-papulare), ce se pot dezvolta pana la 2 ani dupa initierea terapiei si necesita luni pentru a se vindeca. Ca reactii adverse au fost semnalate eritemul nodos, dermatita psoriaziforma,
pruritul ginal, eruptii similare cu pitiriazis rosea, hiper-pigmentare si eruptii lichenoide asemanatoare celor intalnite la agenti antimalarici. Dupa o reactie cutanata, este posibil uneori sa se reinstituie terapia cu aur la doze mai mici, fara recidi dermatitei.
