ACNEEA VULGARA
Acneea vulgara este de obicei o afectiune autolimitata, predominant a adolescentilor si adultilor tineri, desi 10-20% din adulti pot prezenta o forma oarecare a afectiunii. Factorul permisiv pentru expresia bolii in adolescenta este cresterea eliberarii de sebum de catre glandele sebacee dupa pubertate. Chisturi mici, numite comedoane, se formeaza in foliculii pilosi datorita blocarii orificiului folicular prin retentia de sebum si material keratinos. Actiunea levurilor lipofile (Pytirosporum orbiculare) si bacteriilor (Propriono-bacterium acnes) in interiorul comedoanelor elibereaza acizi grasi liberi din sebum, proaca inflamatie in
chist si duce la ruptura peretelui chistului. O reactie inflamatorie de corp strain apare ca rezultat al exteriorizarii de reziduuri uleioase si keratinoase din chist.
Semnul distinctiv clinic al acneei vulgare este comedonul, care poate fi inchis (punct alb) sau deschis (punct negru). Comedoanele inchise apar ca papule albe granuloase de 1-2 mm care sunt accentuate cand pielea este intinsa. Ele sunt precursoare ale leziunilor inflamatorii de
acnee vulgara. Continutul comedoanelor incluse nu se evacueaza cu usurinta. Comedoanele deschise, care rareori se transforma in leziuni inflamatorii de acnee, au un orificiu folicular mult dilatat si sunt pline cu reziduuri uleioase oxidate, inchise la culoare si usor de evacuat. Comedoanele sunt de obicei insotite de leziuni inflamatorii: papule, pustule sau noduli.
Cele mai timpurii leziuni ce apar in adolescenta sunt in general comedoane usor inflamate sau neinflamatorii, pe frunte. Ulterior apar leziuni inflamatorii mai caracteristice pe obraji, nas si barbie. Cea mai frecventa localizare a acneei este fata, dar afectarea pieptului si spatelui nu este neobisnuita. Cele mai multe forme raman usoare si nu duc la cicatrice. Totusi un mic subgrup de pacienti dezlta chisturi si noduli inflamatori mari, care pot drena si proca cicatrici semnificative.
Factori exogeni si endogeni pot modifica expresia acneei vulgare. Frictiunea si traumatismele pot rupe microcomedoanele preexistente si proca leziuni de acnee inflamatorie. Aceasta se intalneste frecvent la bandajele pentru cap si curelele pentru barbie ale castilor sportive. Aplicarea de agenti topici comedogenici cosmetici sau in preparate pentru par si expunerea topica cronica la anumiti compusi industriali care sunt comedogenici poate proca sau agrava acneea. Glucocorticoizii, aplicati topic sau administrati sistemic in doze mari, pot de asemenea proca acnee. Alte medicatii sistemice calitiul, izoniazida, halogenii, fenitoinul si fenobarbitalul pot produce eruptii acneiforme sau agrava
acneea preexistenta.
TRATAMENT
Tratamentul acneei vulgare este directionat spre eliminarea comedoanelor, scaderea populatiei de bacterii si levuri lipofile si reducerea inflamatiei. Desi regiunile afectate de acnee trebuie pastrate curate, exista putine do ca indepartarea grasimilor de suprafata ar avea un rol important in terapie. Curatarea viguroasa excesiva poate sa agraveze acneea datorita rupturii mecanice a comedoanelor. Tetraciclina sau eritro-micinaper os, in doze de 250-l000 mg zilnic, r descreste colonizarea foliculara cu unele microorganisme lipofile. Ele par sa aiba de asemenea un efect antiinflamator independent de efectul antibacterian. Agentii topici, ca acidul retinoic, benzoil-peroxidul sau acidul salicilic, pot schimba modalitatea de descuamare epidermica, impiedicand formarea de come-doane si ajutand la vindecarea
chisturilor preexistente. Agentii antibacterieni topici ca benzoil-peroxidul, eritromicina, clindamicina sau tetraciclina topice sunt de asemenea adaosuri utile in terapie. Acneea nodulo-chistica grava care nu raspunde la antibiotice orale si la terapia topica poate fi tratata cu retinoidul sintetic izotretinoin. Este utilizat in doze de 0,5-2,0 mg/kg/zi, in priza zilnica unica, timp de 15-20 de saptamani. Utilizarea acestui medicament este limitata de teratogenitatea sa si femeile trebuie testate pentru
sarcina inaintea initierii terapiei, trebuie sa foloseasca o metoda de contraceptie in timpul tratamentului si sa fie testate pentru sarcina cat dureaza terapia. Pacientii primind aceasta medicatie dezlta o piele extrem de uscata si cheilita si trebuie urmariti pentru aparitia hipertrigliceridemiei.
ACNEEA ROZACEE
Acneea rozacee este o tulburare inflamatorie afectand predominant centrul fetei. Se intalneste aproape exclusiv la adulti afectand numai rareori pacienti sub 30 de ani. Rozaceea este mai frecventa la femei, dar cei mai grav afectati sunt barbatii. Este caracterizata de prezenta de eritem, telangiectazii si pustule superficiale dar nu este asociata cu prezenta de comedoane. Rozaceea afecteaza doar rareori pieptul sau spatele.
Exista o relatie intre tendinta la eritem (flushing) facial pronuntat si dezltarea ulterioara a rozaceei. Adeseori, indivizii cu acnee rozacee prezinta initial o reactie pronuntata de flushing. Aceasta poate fi ca raspuns la caldura, stimuli emotionali, alcool, bauturi calde sau alimente condimentate. Pe masura ce boala progreseaza, eritemul persista tot mai mult, devenind in final permanent. Papule, pustule si telangiectazii sunt supraadaugate apoi pe eritemul persistent. Acneea rozacee de lunga durata poate duce la proliferarea tesutului conjunctiv, in special al nasului (rinofima). Ea poate fi de asemenea complicata de diferite
tulburari inflamatorii ale ochiului, cuprinzand keratita, blefarita, irita si chalazion recurent. Aceste probleme oculare ameninta potential vederea si impun evaluarea oftalmologica.
topici nefluorurati de mica potenta, in special dupa bai racoritoare, este utila in a ameliora eritemul facial. Glucocorticoizii topici fluorurati trebuie evitati, deoarece utilizarea cronica a acestor preparate poate efectiv proca acneea rozacee. Terapia topica nu este eficienta pentru boala oculara.
