Desi mecanismele neimunologice sunt responsabile de majoritatea reactiilor medicamentoase, vor fi discutate doar cele mai importante mecanisme.
Activarea neimunologica a cailor efectoare Reactiile medicamentoase pot rezulta din activarea neimunologica a cailor efectoare prin trei mecanisme: intai, medicamentele pot elibera mediatori direct din mastocite si bazofile, si se manifesta ca reactie anafilactica sau urticariana si/sau angioedem. Reactiile anafilactice urticariene induse de opiacee, polimixina B, tubocurarina, medii de contrast
radiologie si dextrani pot aparea prin acest mecanism. in al doilea rand, medicamentele pot activa complementul in absenta anticorpului. Acesta este un mecanism aditional prin care pot actiona mediile de contrast radiologie. In al treilea rand, medicamente ca
aspirina si alti agenti antiinflamatori nesteroidieni pot sa modifice caile meolismului acidului arahidonic; aceste medicamente inhiba ciclooxigenaza care catalizeaza, in vitro, generarea de prosta-glandine din acid arahidonic.
Fototoxicitatea Reactiile fototoxice pot fi induse medicamentos sau pot aparea in
tulburari meolice in care o substanta chimica fotosensibilizanta corespunzatoare este produsa in exces. in fiecare caz, reactia fototoxica apare cand suficient cromofor (medicament sau produs meolic) absoarbe radiatie suficienta in tesutul reactiv. Reactiile fototoxice induse medicamentos pot aparea la prima expunere, si incidenta fototoxicitatii este direct proportionala cu concentratia de sensibilizant si cu cantitatea de lumina. Cel putin trei mecanisme fotochimice distincte au fost descrise. in primul rand, reactia dintre starea excitata a unei molecule fototoxice si o tinta biologica poate determina formarea unui produs covalent de fotoaditie. in al doilea rand, molecula fototoxica poate absorbi protoni pentru a forma fotoprodusi sili care sunt toxici pentru substraturile biologice. in al treilea rand, iradierea unei molecule fototoxice poate duce la transferul de energie catre moleculele de oxigen, provocand sinteza unor forme toxice de oxigen, cum sunt oxigenul atomic, anionul superoxid sau radicalul hidroxil. Interactiunea acestora cu tintele biologice produce molecule fotooxidate. Sistemele dependente de proteinele serice si celulele efectoare circulante joaca un rol, in vivo, in leziunile tisulare fototoxice acute datorate agentilor exogeni; sunt necesare un numar normal de polimorfonucleare si un sistem complement intact pentru dezvoltarea deplina a leziunilor fototoxice induse de demeclociclina.
Exacerbarea bolilor preexistente Variati agenti pot exacerba bolile preexistente. De exemplu, litiul poate exacerba
acneea si psoriazisul, intr-o modalitate ce depinde de doza.
Agentii beta-blocanti si litiul pot induce o
dermatita psoria-ziforma, si intreruperea glucocorticoizilor poate exacerba psoriazisul sau dermatita atopica. Exacerbari ale lupusului cutanat au fost observate in asociere cu utilizarea de cimetidina. Vasodilatatoarele pot exacerba acneea rozacee.
Deficiente enzimatice sau proteice ereditare Defecte specifice determinate genetic ale capacitatii unui individ de a detoxifica meoliti medicamentosi reactivi toxici pot predispune acesti indivizi la aparitia de reactii medicamentoase gra, mai ales sindrom de hipersensibilitate si necroliza epidermica toxica (NET) asociate cu utilizarea de sulfonamide si de anticonvulsivante.
Modificari ale starii imunologice Modificari in starea imunologica a pacientului pot, de asemenea, sa modifice riscul de reactii cutanate. Pacientii cu transt de maduva osoasa prezinta deseori reactii cutanate medicamentoase. Aceste reactii pot fi foarte dificil de diferentiat de reactiile acute grefa contra gazda, chiar cand se practica o
biopsie cutanata.
Persoanele infectate cu virusul imunodeficientei umane (HIV) prezinta un risc de 5-l0 ori mai mare de a dezvolta eruptii cutanate, si acest risc crescut nu este explicat doar de numarul mai mare de medicamente utilizate de acesti pacienti ( modulul 308). Riscul acestor reactii creste pe masura ce functiile imunologice se altereaza. Reactiile cutanate la trimetoprim-sulfametoxazol se intalnesc la circa o treime din utilizatorii infectati cu HIV ai acestui medicament. Dapsona, trimetoprimul singur si amoxicilina cu acid clavulanic sunt, de asemenea, cauze frecnte de eruptii medicamentoase la acesti pacienti. Unele medicamente provoaca probleme specifice la persoanele infectate cu HIV De exemplu, foscametul provoaca un
ulcer penian dureros la un numar substantial de pacienti. Persoanele infectate cu HIV prezinta un risc mai mare pentru cele mai gra tipuri de reactii, inclusiv necroliza epidermica toxica (NET) si sindromul Stens-Johnson.
