Tulburarile cutanate induse de medicamente prin mecanisme cunoscute cuprind urticaria, fotosensibilitatea, modificarile de pigmentare, vasculita, sindromul de hipersensibilizare la fenitoin si necroza warfarinica a pielii. Reactiile cu mecanism incert cuprind reactiile morbiliforme, eritemul polimorf, reactiile medicamentoase fixe, eritemul nodos, reactiile lichenoide, reactiile medicamentoase buloase si NET.
REACTII DE CAUZA CUNOSCUTA Urticaria Urticaria este o reactie cutanata caracterizata prin papule rosii, pruriginoase. Leziunile pot sa varieze de la un mic punct la o zona intinsa. Leziunile indiduale persista rareori mai mult de 24 h. Cand sunt edematiate si tesuturile dermului profund si cele subcutanate, aceasta reactie este numita angioedem. Angioedemul poate interesa mucoasele si poate fi o componenta a unei reactii anafilactice ce pune in pericol ata. Leziunile urticariene, impreuna cu
pruritul si eruptiile morbiliforme (sau maculopapulare), sunt printre cele mai frecvente tipuri de reactii cutanate la medicamente.
Urticaria indusa de medicamente poate fi provocata prin trei mecanisme: un mecanism IgE dependent, complexe imune circulante (boala serului) si activarea neimunologica a cailor efectoare. Reactiile urticariene IgE dependente apar de obicei intr-un interval de 36 h, dar pot aparea in cateva minute. Reactiile ce apar la minute sau ore de la expunere la medicament sunt desemnate ca reactii imediate, iar cele care apar in 12-36 h dupa expunerea la medicament se numesc reactii accelerate. Urticaria indusa prin complexe imune, asociata cu boala serului, poate surveni la 4-l2 zile de la expunere. in acest sindrom, eruptia urticariana poate fi insotita de febra, hematurie si artralgii, disfunctie hepatica si simptome neurologice.
Anumite medicamente, cum sunt agentii antiinflamatori nesteroidieni, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) si substantele radioopace, pot induce reactii urticariene, angioedem si anafilaxie in absenta anticorpilor specifici medicamentului. Desi aspirina,
penicilina si produsele derivate din sange sunt cele mai frecvente cauze de eruptii urticariene,
urticaria a fost observata in asociere cu aproape toate medicamentele.
Medicamentele pot provoca si urticarie cronica, care dureaza peste 6 saptamani. Mecanismele urticariei cronice sunt neclare. Aspirina exacerbeaza frecvent aceasta afectiune.
Tratamentul urticariei sau angioedemului depinde de gratatea reactiei si de teza cu care acestea evolueaza. Pe langa stoparea administrarii medicamentului, pentru pacientii ce au doar simptome cutanate, fara simptome de angioedem sau anafilaxie, sunt suficiente de obicei antihistaminicele. Pentru pacientii cu anafilaxie sunt utili glucocorticoizii sistemici, uneori in administrare intravenoasa. In cazurile cu alterari grave respiratorii sau cardiovasculare este utila epinefrina.
Eruptiile datorate fotosensibilitatii Eruptiile produse prin fotosensibilizare sunt de obicei mai pregnante in zonele expuse la soare, dar se pot extinde in zonele protejate de soare. Reactiile fototoxice sunt mai frecvente decat cele fotoalergice. Reactiile fototoxice seamana de obicei cu arsura solara, pot sa apara la prima expunere la medicament si sunt dependente de doza. Spectrul de actiune pentru fototoxicitate este similar spectrului de absorbtie in ultraolet al medicamentului. Nici un sistem de testare nu pare sa estimeze eficient potentialul de fotosensibilizare pentru un anumit compus.
Mecanismul fotoalergiei la medicatii sistemice nu este bine definit. Medicamentul, raspunsul imun si lumina sunt necesare pentru a produce fotoalergia clinica, si reactiile fotoalergice pot fi raspunsuri de hipersensibilitate intarziata. Eruptiile variaza de la papule lichenoide la modificari eczematoase.
Medicamentele administrate oral care provoaca reactii fotoalergice sau fototoxice cuprind clorpromazina, tetraciclina, tiazidele, doi agenti antiinflamatori nesteroidieni (benoxaprofen si piroxicam) si
antibioticele chinolonice. Pe baza sistemelor de testare, majoritatea fotosensibilizantilor obisnuiti par sa aiba un spectru de actiune situat in domeniul ultraoletelor cu lungime de unda mare (UV-A) si sunt de obicei fototoxici. Acest lucru este favorabil, deoarece reactiile fototoxice vor disparea la indepartarea fie a medicamentului, fie a radiatiei ultraolete, dar unele reactii fotoalergice pot persita dupa ce a fost intrerupta administrarea medicamentului. Deoarece UV-A si lumina zibila care declanseaza aceste reactii nu sunt absorbite usor de filtrele solare neopace, aceste reactii pot fi dificil de blocat.
Reactiile de fotosensibilitate se trateaza prin etarea expunerii la ultraolete (lumina solara) si tratament similar unei
arsuri solare. Trebuie retinut ca indizii care prezinta reactii grave de fotosensibilitate pot reactiona dupa cateva saptamani de etare a luminii solare, intrucat medicamentul poate persista un timp in piele. Uneori, indizii dezvolta sensibilitatea persistenta la lumina, necesitand etarea pe termen lung a expunerii solare.
Modificari pigmentare Medicamentele pot provoca modificari pigmentare variate ale pielii. Unele medicamente stimuleaza actitatea melanocitara si accentueaza pigmentarea. Depunerile medicamentoase pot, de asemenea, duce la pigmentare; acest fenomen apare la metalele grele. Fenotiazinele pot fi depozitate in piele si provoaca o coloratie cenusie, ca ardezia. Antimalaricele pot provoca o pigmentare galbena sau cenusie, ca ardezia. Administrarea indelungata de minoci-clina poate produce o coloratie cenusie (ardezie), mai ales in zonele cu inflamatie cronica. Arsenul anorganic, altadata folosit pentru tratamentul psoriazisului, este asociat cu pigmentare difuza de tip macular. Alte metale grele ce determina modificari pigmentare sunt argintul, aurul, bismutul si mercurul. Utilizarea pe termen lung de fenitoin poate produce, la femei, o pigmentare asemanatoare cloasmei. Anumiti agenti citostatici pot, de asemenea, provoca modificari pigmentare. Examenul histologic este adesea diagnostic pentru bolile cu depozitare medicamentoasa.
Zidovudina (AZT) este o cauza frecventa de pigmentare, in special a unghiilor. Clofazimina, un colorant aminofenazinic utilizat in tratamentul leprei, provoaca o coloratie rosie a pielii, care este atat de marcata incat unii pacienti intrerup terapia. Metisergidul produce o culoare rosie a pielii si o textura "in coaja de portocala\". Acidul nicotinic in doze mari poate determina o pigmentare bruna. Contraceptivele orale pot produce cloasma, si adrenocorticotropina poate provoca o hipermelanoza asemanatoare celei din
insuficienta suprarena-liana primara. in plus, amiodarona poate determina hiperpig-mentare olacee, care este mai intensa pe pielea expusa la soare. Medicamentele cum sunt metalele grele, cuprul, agentii antimalarici si arsenicali si ACTH-ul pot modifica si culoarea mucoasei bucale.
