Microscopia electronica a implinit deja o jumatate de secol. Costurile ridicate ale echipamentelor necesare (microscop electronic, ultramicrotom, accesorii) au facut ca aceasta tehnica sa ramana doar in laboratoarele de cercetare. Astazi insa se remarca tendinta de a integra diagnosticul ultrastruc-tural intre criteriile de diagnostic anatomo-patologic. Acest fapt are mai multe explicatii.
Pe de-o parte, consensul tot mai larg intre anatomopatologi asupra valorii examenului ultrastructural, pe de alta parte, cresterea numarului de centre ce au
acces la un microscop electronic si la expertiza tehnica a celor ce lucreaza in astfel de centre (84).
Pe de alta parte, s-a observat ca un numar mare de leziuni pot fi diagnosticate corect la puteri de marire relativ mici, in conditii in care prelucrarea tesutului (etapa de fixare si procesare a tesutului) nu sunt la fel de importante, cum sunt atunci cand preparatul este examinat la puteri de marire foarte mari. Nu in ultimul rand, a devenit edent ca re-procesarea fragmentelor de tesut incluse initial in parafina poate duce la obtinerea unor sectiuni cu valoare accepila pentru diagnostic.
Astfel, microscopia electronica poate fi decisiva pentru conduita clinicianului in urmatoarele conditii:
- interpretarea biopsiilor renale si hepatice;
- diagnosticul unor tipuri histologice variate de tumori;
- diagnosticul unor erori innascute de meolism;
- edentierea unor particule infectioase (rale sau de alta natura);
- precizarea diagnosticului unor leziuni dermatologice;
- diagnosticul unor afectiuni musculare schele-tale;
- diagnosticul unor neuropatii periferice.
In ultimul timp se fac incercari numeroase de a obtine instrumentele cu ajutorul carora sa se realizeze o cat mai buna corelatie intre microscopia de fluorescenta (sau optica) si microscopia electronica (71).
