Data fiind fixarea 99mTc la nivelul glandelor salivare, scintigrafia cu acest radiofarmaceutic permite vizualizarea formatiunilor tumorale localizate la acest nivel. Formatiunea evidenta clinic se poate proiecta in regiune fixatoare sau afixatoare de radiotrasor Imaginea se apreciaza ativ cu regiunea controlaterala (grad de fixare, dimensiuni). Se poate aprecia de asemenea vascularizatia formatiunii (pe imagini efectuate in primele 5 minute dupa injectarea radiofarmaceuticului sau printr-o achizitie dinamica).
Tumori osoase
Scintigrafia osoasa efectuata cu 99mTc metilen difosfonat (99mTc MDP) s-a impus in prezent pentru detectia precoce (intr-un stadiu preradiologic) a metastazelor, prin scintigrafie corp intreg, dar rolul sau este evident pentru diagnosticul diferential al acestora cu tumori osoase primare, cu aprecierea, in plus, a vascularizatiei (prin studii dinamice care includ imagini seriate in primele minute, imagini statice la 5 minute si tardive, la 2-3 ore dupa administrarea radiofarmaceuticului). Imaginile obtinute in cazul tumorilor primare sunt frecvent hiperfixatoare, dar pot fi, in functie de structura tumorii, si hipo- sau afixatoare, sau imagini hiperfixante periferic si afixatoare central ("in cocarda\", prin distrugerea tramei osoase in centrul tumorii) (. 39).
Tumori hepatice
La nivel hepatic aprecierea unor formatiuni tu-morale beneficiaza in mare masura de alte tipuri de investigatii imagistice, in primul rand de ecografie. Scintigrama hepatica este insa utila atat pentru aprecierea caracterului functional al parenchimului
restant, cat si in unele cazuri, pentru precizarea caracterului leziunii. Astfel, in cazul hemangiomului hepatic scintigrama cu 99mTc-coloid (Fyton) pune in evidenta o regiune afixatoare in zona de proiectie a leziunii (. 40); aceasta regiune corespunde (ca localizare si dimensiuni) pe scintigrama hepatica cu hematii marcate, unei imagini patologice fixatoare (restul parenchimului hepatic nefiind in mod normal vizibil pe acest tip de scintigrama).
Ganglionul sentinela
Evidentierea, printr-o metoda imagistica, nein-vaziva, a ganglionului sentinela, primul ganglion implicat in extensia limfatica a unei tumori maligne, este, neindoielnic, importanta ca factor de prognostic care influenteaza decizia terapeutica. Numeroase studii demonstreaza o sensibilitate si o specificitate buna prin limfoscintigrafie cu un preparat coloidal marcat cu 99mTc (v. . 43). Imaginile pot fi obtinute clasic, preoperator, la acestea adugandu-se si posibilitatea de detectie intraoperatorie, utilizand sisteme de detectie cu sonda porila care permit in plus ghidarea rezectiei ganglionare, in cazul in care imaginea obtinuta este pozitiva.
Hemoragii oculte
Prezenta si sediul unei hemoragii digestive pot fi evidentiate printr-un studiu radioizotopic in vi, folosind drept radiofarmaceutic: hematii marcate cu 99mTc (v. . 44).
Imaginile achizitionate dinamic timp de 60-90 minute, apoi imagini tardive (statice sau dinamice) dupa 2-4 ore pot evidentia sediul hemoragiilor digestive doar daca:
- leziunea este sangeranda in perioada studiului radioizotopic
- imaginea anormala observata se afla in aria de proiectie a unui segment a tubului digestiv iar radioactivitatea sa creste in timp, zona fixanta deplasan-du-se, ca sediu (datorita peristaltismului) la achizitii succesive.
Scintigrafia pulmonara
Scintigrafia pulmonara: diagnosticarea emboliilor pulmonare aparute in elutia postoperatorie.
Chirurgul se confrunta uneori cu necesitatea excluderii sau diagnosticarii unei embolii pulmonare survenite in cursul unei perioade postoperatorii. in acest scop scintigrama pulmonara de perfuzie (v. . 45), asociata eventual unei scintigrame pulmonare de ventilatie permit evaluarea cu precizie a unei embolii pulmonare. Se observa una sau mai multe regiuni afixatoare cu dimensiuni variabile in functie de localizarea embolului in arborele vascular, segmentara sau chiar lobara. Sensibilitatea metodei este foarte mare: o scintigrama pulmonara de perfuzie normala permite excluderea diagnosticului de embolie pulmonara recenta.
Terapia cu radioizotopi
Radioizotopii pot fi utilizati in scop terapeutic atunci cand se urmareste distrugerea tesutului pe care radioizotopul se fixeaza specific. Se obtine astfel o "ablatie radioizotopica\" a tesutului (prin analogie cu ablatia chirurgicala). Caracteristicile radio-izotopilor utilizati in terapie r fi, din acest motiv, diferite de cele ale radioizotopilor utilizati pentru diagnostic (elul I), cand se urmareste fixarea specifica a radioizotopului in tesutul explorat, dar fara efecte nocive asupra celulelor. Un obiectiv ramane insa comun: iradierea cat mai mica a organelor interne si a organismului in intregime. Se aleg radioizotopi emitatori de radiatii corpusculare (parcurs mic, dar efecte nocive importante in atie cu radiatia gama), cu timp de injumatatire adecvat.
Cel mai frecvent terapia cu radioizotopi se utilizeaza in neoplazii, si indeosebi in neoplasmul ti-roidian (radioiodoterapia), ca metoda unica sau complementara extirparii chirurgicale a tumorii. Administrarea unei doze mari d.e 131I completeaza terapia cirurgicala, crescand foarte mult sansele unei elutii fara recidiva. Pacientul este reevaluat periodic, in primul rand prin scintigrafie corp intreg cu 131I in scopul depistarii eventualelor focare de recidiva locala sau la distanta (metastaze), in care caz se administreaza noi doze de iod radioactiv.In prezent elutia medicinii nucleare continua (intr-un ritm mai accentuat decat multe alte domenii) in directiile:
- utilizarii de noi trasori specifici in scop diagnostic, cum sunt imunoglobulinele marcate cu Indium 111, utile in vizualizarea infectiilor localizate, analogi ai somatostatinei care recunosc receptorii acesteia din majoritatea tumorilor neuroendocrine, anticorpi monoclonali marcati, foarte specifici, asociati cance-relor colorectale si in general patologiei tumorale;
- progresului de ordin tehnologic: gama-camere adaptate unui anumit organ, cu doua sau trei "capete\" de detectie pentru efectuarea tomoscintigrafiei de inalta rezolutie; perfectionarea sistemelor de procesare a imaginilor; dezltarea sistemelor de tratament multimodal, adica de superpozitie sau fuziune pe acelasi ecran a imaginilor morfologice obtinute prin tomografie computerizata sau IRM si a impulsurilor functionale radioizotopice, denumite si anatomo-meolice;
- aparitia si extinderea retelelor de imagistica medicala intra- si extraspitalicesti, care farizeaza emergenta telemedicinii. Cel mai important eveniment recent este dezltarea (si crearea premiselor unui cost accepil) tomoscintigrafiei cu emisie de po-zitroni (PET) care permite vizualizarea directa a unor leziuni meolice. Un interes exceptional prezinta utilizarea flourdezoxiglucozei marcate cu 18F (18F FDG) atat in neurologie (pornind de la faptul ca FDG este "carburantul\" creierului) cat si, indeosebi, in oncologie (deoarece celulele maligne prezinta o rata crescuta a glicolizei). Aceste noi elutii sunt extrem de importante in practica medicala si, in mod normal, trebuie asimilate si la noi in tara.
