Radiofarmaceutice
Explorarea radioizotopica tiroidiana in vivo poate fi realizata utilizand mai multe tipuri de radiofarmaceutice, alegerea radiotrasorului optim depinzand atat de caracteristicile fizice si dozimetrice (elul I), cat si de scopul urmarit. Iodul radioactiv este un radiotrasor frecvent utilizat deoarece este organificat si participa fiziologic la meolismul tireocitului. 123I prezinta caracteristici fizice mai adecte (timp fizic de inju-matatire mai scurt, lipsa radiatiei beta, deci iradiere mai mica) dar este mai greu de obtinut (accelerator de particule) si mai scump. Din aceste motive este inca folosit 131I, alaturi de 99mTc, foarte usor accesibil (existent in orice laborator de medicina nucleara), dar care este captat de tireocit fara a fi organificat. Alaturi de aceste radiofarmaceutice clasice mai sunt uneori utilizate 201TI si 99mTc MIBI, demonstrate a se fixa in cazul unor noduli neoplazici.
Aparatura si tipuri de imagini achizitionate
Pentru scintigrafia tiroidiana poate fi utilizat fie scintigraful cu baleiaj (tiroida fiind un organ cu suprafata mica nu necesita un timp de baleiaj lung), fie gamma camera. Primul are antajul obtinerii unei imagini scintigrafice care corespunde in dimensiuni marimii organului exploratIn cazul gama camerei se poate folosi un colimator conic special, numit pin-hole, care ofera o rezolutie mai buna a imaginii, dar dimensiunile reale ale zonei de fixare pot fi apreciate doar printr-un calcul, in functie de distanta la care s-a aflat colimatorul si de dimensiunile imaginii scintigrafice.
Se pot achizitiona imagini are (anterior, posterior, oblice), necesare uneori pentru aprecierea caracterului afixator al unui nodul, care din incidenta anterioara sau posterioara poate aparea hipofixant ca urmare a proiectiei unei zone anterioare sau posterioare de parenchim tiroidian fixator. Incidenta este aleasa astfel incat sa puna nodulii in evidenta: oblic anterior drept in caz de nodul stang, oblic anterior stang in caz de nodul drept, profil pentru unii noduli istmici.
Imagini scintigrafice in diferite patologii tiroidiene
Patologia tiroidiana poate interesa chirurgul indeosebi prin: nodului afixator, neoplasmul tiroidian si gusa multinodulara toxica sau gusa cu fenomene de compresiune, plonjanta sau nu.
Nodul "rece\"
Este cel mai frecvent dintre nodulii tiroidieni; interesul pentru chirurg consta in faptul ca in marea majoritate a cazurilor de noduli solizi sau cu structura mixta (diagnostic diferential ecografic cu chistul tiroidian) este vorba de un neoplasm tiroidian, fara a exista practic nici o explorare care sa poata exclude cu certitudine caracterul malign al formatiunii.
Scintigrafie, nodului evident clinic sau ecografic se proiecteaza in regiune afixatoare sau hipofixa-toare, prin proiectia parenchimului sub- sau supra-jacent functional (. 33). Exista cazuri in care nodului apare fixator pe scintigrama cu 99mTc, dar afixator la scintigrama cu 131I.
Se disting mai multe tipuri de cancere tiroidiene:
- neoplasm diferentiat (forma culara sau papilara);
- neoplasm medular;
- neoplasm nediferentiat;
- limfom malign al tiroidei.
Cancerul diferentiat, cu frecventa cea mai mare intre neoplasmele tiroidian, se prezinta scintigrafic cel mai frecvent sub forma unui nodul "rece\" (. 34), aspectul fiind tipic cand nodului este totolobar sau indeaza chiar lobul contralateral, sau cand este acompaniat de adenopatii cervicale, vizibile si scintigrafic, in cazul metastazelor ganglionare (zone de fixare laterocervicale a iodului radioactiv). De mentionat este utilitatea scintigramei cu 131I in bilantul postoperator (metastaze fixatoare de iod).
Cancerul medular, cu o frecventa sub 10%, dezvoltat pe seama celulelor C secretante de tiro-calcitonina si afixatoare de iod, se prezinta sub form? unui nodul afixator de radiofarmaceutic, intr-un context clinic sugestiv. Detectia metastazelor nu se poate face scintigrafic deoarece acestea nu sunt fixatoare de iod radioactiv.
Cancerul nediferentiat (sub 10% din ansamblul neoplasmelor tiroidiene) se poate prezenta sub forma unui imagini "reci\" scintigrafic situate in aria de proiectie a unei voluminoase tumefactii tiroidiene indolore (. 35), intr-un context clinic caracteristic, cu evolutie rapida spre compresiune traheala, paralizie recurentiala, disfagie.
Gusa multinodularaIn cazul gusei multinodulare, evidente clinic si ecografic, scintigrafia este utila pentru precizarea caracterului heterogen fixator si deci functional al diferitelor regiuni (noduli fixatori sau afixatori) cat si, in corelatie cu alte explorari de medicina nucleara (radioiodocaptarea si mai ales dozarea TSH si a hormonilor tiroidieni), a caracterului toxic sau nu al gusii care alaturi de eventualele semne (clinice sau radiologice) de compresiune traheala, esofagiana sau recurentiala, sa conduca la indicatia de ablatie chirurgicala a gusii.
Imaginea scintigrafica se prezinta sub forma unor arii de fixare a radiofarmaceuticului situate in zona de proiectie a tiroidei, cu dimensiuni mult marite fata de Scintigrafia tumorala
Scintigrafia este utila in vizualizarea unor formatiuni tumorale cu localizare la nivelul diferitelor tesuturi sau organe, radiofarmaceuticele utilizate fiind diferite in functie de natura tesutului la nivelul caruia este localizata tumora. Studiile dinamice permit in plus, aprecierea scularizatiei formatiunii. Performantele scintigrafiei tumorale depind de specificitatea de fixare a radiofarmaceuticului pe tesutul tumora! fata de cel normal, pe celulele maligne fata de celule tumorale benigne dezvoltate din acelasi tesut de baza, si chiar, in prezent, in relatie cu malignitatea celulara. Radiofarmaceuticele analoage ale unor molecule cheie in meolismul celular, cum este 18FFDG - unul din cei mai frecvent utilizati radio-trasori in PET, permit practic o "vizualizare\" a meolismului tumoral, scintigrafia devenind astfel un procedeu deosebit de util pentru eluarea nein-zi a unei formatiuni tumorale.
