DIAGNOSTIC PRECOCE Screening-ul pentru cancer pulmonar al persoanelor cu risc ridicat (barbati in rsta de peste 45 de ani
fumatori a 40 de tigarete pe zi) prin citologia sputei si radiografii toracice s-au dovedit ineficiente. Studiile utilizand aceste proceduri de screening au aratat o prelenta a cancerului pulmonar de 4 pana la 8 cazuri la 1000 de persoane. In continuarea urmaririi acestor pacienti, in fiecare an se mai adauga patra noi cazuri de cancer pulmonar la 1000 de persoane. Cancerele pulmonare sunt depistate in 72% din situatii numai prin examenul
radiologie si in 20% din cazuri numai prin citologie, in timp ce 6% sunt depistate prin ambele metode. Spre deosebire de pacientii nesupusi screening-ului, 90% din pacientii care au intrat in screening si care vor dezvolta un cancer pulmonar sunt asimptomatici, 62% au un cancer in stadiu rezecabil, iar 53% din toate cazurile noi sunt in stadiul I ( mai jos) postoperator, cu o supravietuire la 5 ani in proportie de 45%. Totusi, studiile experimentale randomizate, prospective, multiinstitutionale, nu au semnalat diferente in rata supravietuirii in grupurile de barbati fumatori in rsta de cel putin 45 de ani supusi screening-ului, respectiv nesupusi screening-ului. Motivul acestei rate reduse de supravietuire consta in prezenta metastazelor nezgomotoase si nedetectate clinic la majoritatea pacientilor, chiar atunci cand
tumora primara a fost decelata intr-un stadiu foarte precoce. Metode mai noi de screening, utilizand bronhoscopia cu fluorescenta si analiza moleculara, vor fi analizate in studii clinice, in speranta imbunatatirii detectarii cancerului pulmonar inainte de aparitia metastazelor.
STABILIREA UNUI DIAGNOSTIC HISTOLOGIC DE CANCER PULMONAR
Odata ce semnele, simptomele sau studiile de screening sugereaza cancer pulmonar, este necesara silirea unui diagnostic histologic de malignitate, cu determinarea tipului histologic de celula si a stadiului in care se afla pacientul, pentru tratament corespunzator. La eluarea initiala a fiecarui pacient este necesara prelerea de tesut tumoral, astfel incat diagnosticul histologic si citologic sa fie ferm. Tesutul tumoral poate fi obtinut prin
biopsie bronsica sau transbronsica, cu bronhoscopul cu
fibre optice; prin
biopsia ganglionilor limfatici la mediastinoscopie; din piesa operatorie din timpul interventiei chirurgicale de rezectie a tumorii; prin biopsia percutana a unui ganglion limfatic marit, a unei
tumori de parti moi, a unei leziuni osoase litice, a maduvei osoase sau a unei leziuni pleurale; prin aspiratie cu ac fin din mase tumorale toracice sau extratoracice sub ghidaj TC; sau dintr-un bloc celular adect obtinut dintr-un rersat pleural malign.
STADIALIZAREA PACIENTILOR CU CANCER PULMONAR
Stadializarea cancerului pulmonar are doua etape: prima consta in determinarea localizarii tumorii (stadializare anatomica), iar a doua consta in eluarea capacitatii pacientului de a suporta diverse tratamente antitumorale (stadializare PACIENTII AVAND CANCER CU CELULE MICI SAU UN ALT TIP DE CANCER DECAT CEL CU CELULE MICI, DAR SUNT INCURABILI CHIRURGICAL SAU PRIN RADIOTERAPIE*
Pentru carcinomul dovedit, cu celule mici, tot de la "toti pacientii\" si in plus:
Bronhoscopie cu fibre optice, cu laj si biopsie Tomografie computerizata cerebrala, toracica si abdominala Aspiratie sau biopsie a maduvei osoase Pentru cancerul cu celule altele decat mici sau cancer cu histologie necunoscuta, tot de la "toti pacientii\" si in plus: Bronhoscopie cu fibre optice, daca este indicata de hemoptizie, obstructie, pneumonita sau lipsa diagnosticului histologic de cancer
Biopsia leziunilor accesibile suspecte pentru elucidarea diagnosticului histologic in cazul in care atitudinea terapeutica depinde de prezenta sau nu a tumorii Aspiratie transtoracica cu ac fin sau biopsie transbronsica cu forceps a leziunilor periferice daca bronhoscopia fibrooptica este negati sau nu exista alt material pentru diagnosticul histologic
Toracocenteza diagnostica si terapeutica cand este prezent rersatul pleural
* Pacienti cu alt tip de cancer decat cel cu celule mici si metastaze extratoracice, rersat pleural
malign sau extindere intratoracica dincolo de limitele radioterapiei fiziologica). De exemplu, la un pacient cu cancer pulmonar, altul decat cu celule mici, este important sa determinam daca tumora poate fi rezecata printr-o procedura chirurgicala standard, precum lobectomia sau pneumectomia (determinarea rezeca-bilitatii), bazata pe stadiul anatomic al tumorii, si daca pacientul poate tolera o astfel de interventie chirurgicala (determinarea operabilitatii), pe baza conditiei cardiopulmonare a pacientului.
Cancerul cu alte tipuri de celule decat mici Sistemul de stadializare internationala TNM (ISS) dezvoltat de American Joint Committee (AJC) si modificat de o comisie internationala este folosit in acest tip de cancer, in special la pregatirea pacientilor pentru interventia chirurgicala sau radioterapie (elul 90-3). Diferitele categorii de T (dimensiunea tumorii), N (interesarea ganglionilor regionali) si M (prezenta sau absenta metastazelor la distanta) se combina si formeaza diferite stadii (stadiile I, II, IHA, IlIB si IV) (eiul 90-3). La prezentare, aproximativ o treime din pacienti au boala suficient de localizata pentru a incerca tratamentul curativ chirurgical sau radioterapie (pacientii din stadiile I sau II si unii din stadiul IHA), o treime prezinta metastaze la distanta (stadiul IV de boala), iar restul de o treime au o boala locala sau regionala care se preteaza sau nu unei incercari terapeutice cu intentie curati (unii pacienti in stadiul IHA si cei in stadiul IIIB) ( mai jos). Acest sistem de stadializare asigura informatii prognostice utile.
Cancerul pulmonar cu celule mici Este folosit un sistem cu 2 stadii. In acest sistem, boala in stadiu incipient (aproximativ 30% din toti pacientii cu cancer cu celule mici) se defineste ca fiind limitata la un singur hemitorace si la ganglionii limfatici regionali (inclusiv mediastinali, hilari contralaterali si, de multe ori, supraclaviculari ipsilaterali), in timp ce boala in stadiu ansat (aproximativ 70% din pacienti) se refera la fazele care depasesc aceste limite. Pentru stadializare se folosesc examenul fizic, radiografiile, scintigramele si examenul maduvei osoase. intr-o anumita masura, definitia stadiului incipient se refera si la posibilitatea de a cuprinde tumora cunoscuta in campul de radioterapie. Astfel, ganglionii supraclaviculari contralaterali, interesarea nervului laringeu recurent si
obstructia venei cave superioare pot intra in acest stadiu de boala. Totusi, tamponada cardiaca, rersatele pleurale maligne si interesarea parenchimatoasa pulmonara bilaterala sunt atribuite, in general, stadiului ansat al bolii, datorita dimensiunii mari a campului de iradiere necesar pentru a acoperi boala in intregime.