mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  


Cancerul de col uterin
Index » Patologia chirurgicala ginecologica » Cancerul de col uterin
» infectia hiv: depistare, conduita initiala, trimitere

infectia hiv: depistare, conduita initiala, trimitere


Share





Infectia HIproduce un spectru de boli ce progreseaza de la o forma latenta clinic sau asimptomatica, pana la SIDA ca manifestare tarzie. Ritmul de progresie a bolii este variabil. Intervalul dintre infectarea cu HIsi dezvoltarea SIDA variaza intre 7 luni si 17 ani (durata medie fiind de 10 ani). Majoritatea adultilor si adolescentilor infectati cu HIraman mult timp asimptomatici.insa replicarea virala este activa in toate stadiile infectiei, crescand substantial pe masura ce se deterioreaza sistemul imun. SIDA se dezvolta in cele din urma la toate persoanele infectate.

Cunoasterea mai buna a bolii si a factorilor de risc legati de transmiterea ei, atat de catre pacienti cat si de catre cadrele medicale, a dus la cresterea numarului de testari pentru HIsi la descoperirea unui numar mai mare de infectii in stadii precoce, chiar si asimptomatice.



Diagnosticul precoce al HIeste important din cateva motive:

- exista tratamente care pot incetini declinul sistemului imunitar;



- se pot preveni infectiile care se stie ca apar frecvent la persoanele infectate, care au deja alterari ale functiei imunitare: pneumonia cu Pneumocystis carinii (PCP), encefalita toxoplasmica (ET), complexul diseminat cu Mycobacteriwn avium (MAC), tuberculoza, si pneumoniile bacteriene;

- ca urmare a efectului asupra sistemului imun, HIafecteaza diagnosticul, evaluarea, tratamentul si urmarirea multor altor boli si poate influenta eficacitatea terapiei antimicrobiene pentru unele BITS;

- diagnosticul precoce permite cadrelor medicale sa le acorde o sfatuire adecvata acestor pacienti, pentru a preveni transmiterea bolii.



Se recomanda trimiterea pentru tratament a pacientilor infectati cu HIin centre cu experienta in domeniu. Personalul din clinicile de BITS trebuie sa fie informat asupra existentei unor centre cu experienta in infectia HIV, pentru ca acestia sa poata informa pacientul despre optiunile pe care le are.

Teste diagnostice pentru HIV-l si HIV-2

Testarea HItrebuie oferita tuturor persoanelor a caror ocomportament ii plaseaza intr-o grupa de risc pentru infectie, inclusiv cei care se prezinta pentru evaluare si tratament la unitati specializate in BITS. Consilierea inainte si dupa testare este o parte integranta a procedurii de testare. inainte de test este necesara obtinerea unui consimtamant in cunostinta de cauza din partea pacientului; unele state solicita chiar consimtamantul scris.

Infectia HIeste de obicei depistata prin teste pentru anticorpi anti-HIV-l. Detectarea acestora incepe de obicei cu un test de screening sensibil, cum este testul de imunoevaluare enzimatica (EIA). Testele reactive de screening trebuie confirmate de un test suplimentar, cum ar fi Western blot (WB) sau un test de evaluare prin imunofluorescenta IFA).



Un test pozitiv pentru anticorpi anti-HIconfirmat de un test suplimentar semnifica faptul ca persoana respectiva este infectata cu HIsi poate transmite infectia altor persoane. Cu toate ca un test pentru anticorpi anti-HInegativ este de obicei un indicator al absentei infectiei, acesta nu poate exclude infectinle inoculate in ultimele 6 luni anterioare testarii.

Deoarece anticorpii anti- HItraverseaza placenta, prezenta acestora la copii mai mici de 18 luni nu duce la un diagnostic de infectie HI( observatii speciale).

Recomandari specifice pentru testarea diagnostica a infectiei HIV:

» inainte de test este necesara obtinerea unui consimtamant in cunostinta de cauza din partea pacientului; unele state solicita chiar consimtamantul scris;

» un test pozitiv pentru anticorpi anti-HItebuie confirmat de un test suplimentar inainte de putea fi considerat un diagnostic pozitiv de infectie HIV

» pacientii HlV-pozitivi trebuie sa beneficieze de evaluari comportamentale, psiho-sociale.



Sindromul retroviral acut

Cadrele medicale tebuie sa cunoasca sindromul retroviral acut caracterizat prin febra, stare generala alterata, limfadenopatie si eritem cutanat. Simptomele apar adesea in primele saptamini de la instalarea infectiei, inainte ca testele pentru anticorpi sa devina pozitive. Suspicionarea acestui sindrom impune efectuarea de teste de depistare a ADN viral, pentru a depista prezenta virusului. Studii recente arata ca debutul terapiei antivirale in aceasta perioada poate intarzia aparitia complicatiilor si influenteaza prognosticul. In cazul confirmarii diagnosticului de infectie cu HIV, pacientul trebuie consiliat in ce priveste initierea tratamentului antiretroviral sau trimis pentru consultare la un expert. Tratamentul cu zidovudin poate intarzia debutul complicatiilor asociate infectiei HIV; totusi, majoritatea expertilor recomanda tratamentul cu doi inhibitori de nocleozid revers transcriptaza si un inhibitor de proteaze.

Consilierea pacientilor HlV-pozitivi

Serviciile psiho-sociale si comportamentale sunt o parte integranta a ingrijirii bolnavilor cu HIV; aceste servicii trebuie sa fie disponibile la locul diagnosticarii sau prin trimiterea pacientului. Aflarea rezultatului pozitiv la testul HIconstituie un stress major pentru pacienti.



Acestia trebuie sa faca fata unor modificari majore in viata lor, cum ar fi:

- acceptarea posibilitatii de scurtare a vietii;

- trebuie sa faca fata reactiei celorlalti oameni la o boala stigmatizanta;

- trebuie sa dezvolte si sa initieze strategii de mentinere a sanatatii fizice si psihice;

- trebuie sa-si modifice comportamentul pentru a nu-i infecta si pe altii. Numerosi pacienti necesita asistenta pentru a putea lua hotarari in ce priveste

viata lor reproductiva, pentru a avea acces la serviciile de sanatate si pentru a putea face fata discriminarilor sociale si profesionale la care vor fi supusi.

intreruperea transmiterii HIdepinde de modificarile comportamentului celor cu risc de a transmite sau dobandi infectia. Persoanele infectate, ca surse potentiale de noi infectii, trebuie sa fie obiectul unei atentii speciale din partea consilierilior, pentru a intelege pe deplin importanta modificarii comportamentului si a anuntarii partenerilor, pentru oprirea raspandirii infectiei. Programele de instruire comportamentala a pacientilor infectati constituie o parte importanta a eforturilor de prevenire a bolii.

Pentru consilierea pacientilor HIpozitivi prezentam urmatoarele recomandari specifice:



- persoanele HIpozitive trebuie consiliate de o persoana sau mai multe, care pot discuta implicatiile comportamentale, psiho-sociale si medicale ale infectarii;

- pentru a ajuta pacientii sa faca fata stressului emotional sunt necesare atat resurse sociale cat si psihologice, fie la locul diagnosticarii fie prin trimiterea pacientului;

- persoanele cu risc de a transmite virusul tebuie sa primeasca asistenta pentru a reusi sa-si schimbe comportamentul.

Planificarea pentru ingrijiri medicale si pentru continuarea serviciilor psiho-sociale

Posibilitatile de a oferi aceste ingrijiri difera in functie de resursele si nevoile locale. Tebuie ca la nivelul asistentei primare sa ne asiguram ca exista resursele necesare pentru fiecare pacient si trebuie evitata fragmentarea acordarii de asistenta. Se prefera acordarea asistentei pentru toate stadiile bolii intr-un singur centru; insa, deoarece acest lucru este doar rareori posibil, va fi necesara coordonarea colaborarii intre medicina de ambulator si specialistii din clinici. in orice caz, este de datoria cadrelor medicale ca timpul scurs intre diagnosticarea infectiei cu HIsi inceperea acordarii de asistenta sa fie cat mai scurt.



Infectiile recent depistate pot sa nu fie si dobandite recent. Persoanele diagnosticate HlV-pozitive se pot afla in orice stadiu al infectiei. De aceea cadrele medicale trebuie sa fie atente pentru a decela eventualele semne ale stadiilor mai avansate: febra, pierderi in greutate, diaree, tuse, respiratie dificila, si candidoza bucala. Prezenta oricaruia din aceste simptome necesita ingrijire medicala imediata. De asemenea, medicii tebuie sa observe prezenta unor eventuale semne de stress psihologic sever, pentru trimiterea adecvata a pacientului.



Pacientii HlV-pozitivi tratati in unitati specializate in BITS trebuie educati pentru a sti la ce sa se astepte cand vor primi tratament. in situatiile care nu sunt urgente, evaluarea initiala a pacientilor HIpozitivi trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte:

- istoric medical complet, incluzand uzul de droguri, abuzuri sexuale, BITS, simptome sau diagnostice specifice HIV;

- examenul obiectiv; la femei trebuie inclusa si examinarea ginecologica;



- la femei: testarea pentru N. gonorrhoeae si C. Trachomatis, frotiu Pap, si examinarea secretiilor vaginale;

- lou sangvin si profil biochimic al sangelui;

- teste pentru anticorpi la toxoplasmoza, hepatita virala B, serologia sifilisului;

- o analiza a limfocitelor T CD4T si determinarea ARN viral plasmatic (incarcarea virala cu HIV);

- un test cutanat al reactiei la tuberculina (PPD) administrat prin metoda i.d.r. Mantoux; rezultatele testului trebuie evaluate la 48-72 de ore: la persoanele HIpozitive, o induratie de 5 mm se considera pozitiva;

- radiografie toracica;

- o evaluare psiho-sociala completa, incluzand riscul de transmitere a HIsi depistarea partenerilor care trebuie anuntati.

in vizitele urmatoare, o data ce sunt disponibile rezultatele testelor, pacientului i se poate oferi terapia anti virala impreuna cu alte medicatii pentru a preveni infectiile oportuniste (PCP, TE, infectii MAC diseminate si TBC). Vaccinarea antihepatita B tebuie facuta la toti cei care nu au markeri ai infectiei cu acest virus, alaturi de vaccinarea antigripala (o data pe an) si vaccinarea antipneumococica.



Recomandari specifice pentru ificarea ingrijirii medicale si continuarea serviciilor psiho-sociale:

- persoanele infectate HItrebuie trimise pentru urmarirea evolutiei bolii in unitati experimentate in ingrijirea pacientilor infectati HIV;

- medicii trebuie sa recunoasca situatiile in care, din punct de vedere medico-social si medical, este nevoie de asistenta imediata;

- pacientii trebuie pregatiti, pentru a-si cunoaste boala si efectele tratamentului.

Conduita fata de partenerii sexuali si partenerii de injectare intravenoasa de droguri

in cazul persoanelor infectate cu HItermenul de partener nu se refera doar la partenerii sexuali, ci include si persoanele cu care pacientul infectat imparte acelasi echipament (ac, seringi etc.) pentru injectarea intravenoasa a drogurilor. Partenerii trebuie anuntati deoarece diagnosticarea si tratarea precoce a infectiei HIduce la scaderea morbiditatii si reprezinta o ocazie de a incuraja un comportament cu risc redus de transmitere a bolii. Informarea partenerilor trebuie sajjgxonfidentiala si depinde de cooperarea pacientului. Partenerii pot fi anuntati in doua feluri: fie de catre pacientul insusi, fie de catre un cadru medical special pregatit. in acest din urma caz, este pastrata anonimitatea pacientului, numele acestuia nefiind dezvaluit partenerilor anuntati.



Conform unui studiu referitor la aceasta problema, anuntarea de catre un cadru medical a partenerilor este mai eficienta. in acest studiu 50% din partenerii din grupul care a fost lasat pe seama unui cadru medical au fost gasiti si anuntati, fata de doar 7% din grupul de parteneri anuntati de catre pacient. Cu toate acestea, nu s-a putut sili daca are loc o schimbare a comportamentului ca urmare a anuntarii, iar numerosi pacienti refuza sa dezvaluie numele partenerilor temandu-se de discriminari , distrugerea relatiilor cu acestia, pierderea increderii acestora sau chiar violenta.

Prezentam cateva recomandari pentru implementarea procedurilor de notificare a partenerilor:

- pacientii infectati cu HItrebuie incurajati sa-si anunte partenerii si sa-i trimita pentru evaluare; daca pacientul o solicita, cadrele medicale il pot ajuta in acest proces, fie direct, fie prin trimiterea la un program de anuntare a partenerilor;

- daca pacientii nu doresc sa-si anunte partenerii, sau daca nu pot fi siguri ca acestia vor solicita asistenta medicala, trebuie folosite proceduri confidentiale de anuntare a acestora.



Observatii speciale

Sarcina

Toate gravidele trebuie sa aiba ocazia de a efectua un test HIV, cat mai devreme in decursul sarcinii. Aceasta recomandare este deosebit de importanta datorita posibilitatii de reducere a riscului de transmitere perinatala la fat si pentru mentinerea starii de sanatate a femeii. Gravidele infectate trebuie in mod special informate asupra riscului de transmitere perinatala. Actualmente se stie ca 15-25% din copii nascuti de mame infectate netratate sunt infectati cu HIV; virusul poate fi de asemenea transmis prin alaptare. Zidovudina (ZDV) reduce riscul de transmitere de la 25% la aproximativ 8% daca se administreaza in ultimele trimestre ale sarcinii si in timpul travaliului precum si nou nascutilor in primele 6 saptamani de viata. De aceea, toate gravidele infectate trebuie tratate cu ZDV. Femeile HIpozitive trebuie sfatuite sa nu alapteze.

Nu exista informatii suficiente referitoare la siguranta administrarii de ZDsau a altor medicamente antiretrovirale in primul trimestru al sarcinii; cu toate acestea ZDeste indicat pentru prevenirea transmiterii materno-fetale, ca parte a unui regim care include administrarea orala de ZDin saptamanile 14-34 de sarcina, ZDintravenos in timpul travaliului si ZDsirop la nou nascut.



Femeile trebuie sa primeasca informatiile necesare pentru a-si putea cunoaste optiunile terapeutice in timpul sarcinii, asemanator cu sfatul genetic. in plus, femeilor HIpozitive care nu sunt insarcinate si care nu doresc copii trebuie sa li se ofere terapie anticonceptionala. Sarcina la femeile cu HInu pare sa fie un motiv de crestere a morbiditatii sau mortalitatii materne.

Infectia HIla copii si nou nascuti

Se deosebeste fata de cea a adultului din punct de vedere al diagnosticului, prezentarii clinice si a conduitei terapeutice. De exemplu, datorita faptului ca anticorpii materni trec la fat in timpul nasterii, atat nou nascutii infectati cu HIcat si cei neinfectati vor avea diagnostice pozitive la testele bazate pe depistarea anticorpilor. Diagnosticul definitiv de infectie HIla un copil sub 18 luni trebuie bazat pe descoperirea HIin sange sau tesuturi, dovedita prin culturi, acizi nucleici sau antigen viral. in plus, la copii sub 5 ani limfocitele cd4T se gasesc in numar mai mare decat la adultul sanatos iar interpretarea valorii acestui parametru trebuie facuta in consecinta. Toti copii nascuti de mame HIpozitive trebuie sa primeasca profilaxie cu PCP la varsta de 4-6 saptamani, continuandu-se pana la excluderea cu certitudine a diagnosticul de infectie HIV. Copii infectati HInu trebuie vaccinati antipolio. Copii si adolescentii infectati cu HItrebuie tratati de un pediatru cu experienta in tratarea acestui tip de cazuri.



Tipareste Trimite prin email









Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2022 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Patologia chirurgicala ginecologica:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai