Index » Patologia chirurgicala ginecologica » Cancerul vulvar
» Sarcomul

Cancerul vulvar

Cancerul vulvar reprezinta circa 4% din neoplasmele genitale, pe locul patru ca frecventa intre aceste afectiuni, dupa cancerul de endometru, ovar si col. ETIOPATOGENIE in prezent nu s-au identificat factori implicati cert in patogenia cancerului vulvar. Ocazional carcinomul invaziv are ca punct de plecare un carcinom in situ, prin acelasi mecanism ca cel al cancerului de col dar in majoritatea cazurilor cancerul vulvar se dezvolta in absenta existentei unor conditii pre-maligne la nivelul epiteliului vulvar. La multe paciente cu carcinoame vulvare s-au diagnosticat condiloame acuminate, dar nu s-a putut demonstra cert o origine virala cu transmitere sexuala in cazul acestei neoplazii. S-a sugerat implicarea in patogenia afectiunii a granulomatozei vulvare, diabetului zaharat, hipertensiunii arteriale si obezitatii dar nu exista date care sa sustina aceasa relatie de cauzalitate. Cancerul vulvar este mai frecvent la femeile care au fost diagnosticate si tratate pentru neoplasme de col sau vagin, sugerand ipoteza unei susceptibilitati crescute pentru carcinogeneza a epiteliului scuamos al tractului genital inferior la aceste pacisnte (12). Iradierea tegumentelor vulvare a fost urmata de o crestere a incidentei cancerului vulvar; se observa o corelatie si cu folosirea tratamentului imuno-supresiv. Afectiunea este mai frecventa la femei in post-menopauza (60-79 de ani), doar 15% din cazuri aparand la femei sub 40 de ani. Leziunile pre-canceroase si carcinoamele in situ se intilnesc cu frecventa maxima intre 40 si 55 de ani, in prezent observandu-se scaderea varstei de aparitie a acestora ca un posibil efect al vietii sexuale cu parteneri multipli sicresterea posibilitatii de infectare virala.