Genele responsabile de tulburarile genetice legate de cromozomul X sunt localizate la nilul cromozomului X, riscurile clinice fiind diferite pentru cele doua sexe. Deoarece o femeie are doi cromozomi X, ea poate fii fie heterozigota, fie homozigota pentru o gena mutanta si alelele mutante pot aa expresie fie recesiva, fie dominanta. La sexul feminin, expresia genetica este deseori variabila si este influentata de inactivarea aleatorie a cromozomului X. Pe de alta parte, sexul masculin are un singur cromozom X, deci baietii vor aa o probabilitate mult mai mare de a prezenta fenotipul complet, indiferent daca mutatia produce alele recesi sau dominante la sexul feminin. De aceea, termenii de x-linkat dominant si x-linkat recesiv se refera doar la exprisia mutatiei la femei.
Delimitarea tulburarilor genetice legate de cromozomul X in recesi sau dominante este complicata de efectul inactivarii cromozomului X. in deficienta de ornitin-transcarbamilaza, deseori descrisa ca boala dominanta legata de cromozomul X, si in boala Fabry, descrisa ca boala recesiva legata de cromozomul X, anomaliile fenotipice sunt relativ frecnte la heterozigoti. Deoarece nu exista o delimitare clara, este mai bine a considera aceste
tulburari ca fiind conditionate de cromozomul X, fara a le defini ca recesi sau dominante. Descrierea recesivitatii sau a dominantei este mult mai utila in cazul tulburarilor genetice legate de cromozomul X in care heterozigotii sunt constant asimptomatici (de exemplu, mucopolizaharidoza Hunter recesiva legata de cromozomul X) sau constant simptomatici, intr-o maniera similara cu cea a barbatilor hemizigoti (de exemplu,
rahitismul hipofosf atemic dominant legat de cromozomul X).
O importanta caracteristica a tuturor bolilor genetice legate de cromozomul X este absenta transmiteri tulburarii de la sex masculin la sex masculin (de exemplu, de la tata la fiu). Acest lucru este posibil deoarece un barbat contribuie cu cromozomul sau Y la materialul genetic al fiului sau si nu cu cromozomul X. Pe de alta parte, din moment ce barbatul contribuie cu singurul sau cromozom X la materialul genetic al fiecarei fiice, toate fiicele sale vor mosteni alelele sale mutante.
Figura 65-20 ilustreaza un pedigree cu cateva din trasaturile caracteristice ale ereditatii legate de cromozomul X. (1) In contrast cu transmisia rticala din caracteristicile dominante (parinti si copii afectati) si cea orizontala din carateristicele recesi (copii afectati), modelul de pedigree din tulburarile genetice legate de cromozomul X tinde sa fie oblic; astfel, caracteristicile apar la unchii din partea mamei barbatilor afectati de boala si la risorii de sex masculin care sunt descendenti din surorile mamei care transporta gena mutanta (ura 65-20A). (2) Descendentii de sex masculin ai femeilor purtatoare au o sansa de 50% sa fie afectati de boala. (3) Toti descendentii de sex feminin ai barbatilor bolnavi poarta gena si barbatii afectati nu transmit boala fiilor lor. (4) Barbatii care nu sunt afectati de boala nu transmit tulburarea genetica nici unui urmas. (5) Femeile homozigote afectate de boala apar numai cand un barbat bolnav va face un cuplu cu o femeie purtatoare de gena mutanta.
Exemple de tulburari genetice legate de cromozomul X includ sindromul Lesch-Nyhan, deficienta de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, testiculul feminizant si mucopolizaharidoza Hunter. Cecitatea pentru culori este o tulburare recesiva legata de cromozomul X, frecnta (apare la aproximativ 8% din barbatii apatinand rasei albe), asa incat posibilitatea aparitiei femeilor homozigote cu aceasta boala este o raritate. in ura 65-20.B este ilustrat un pedigree pentru o tulburare genetica legata de cromozomul X, cu simptomatologie la femei, iar ura 65-20C ilustreaza un pedigree cu o boala conditionata tot de cromozomul X, aparuta datorita unei mutatii noi ( "Mutatii noi in tulburarile genetice legate de cromozomul X si detectarea statutului de heterozigot\", mai jos).
Ereditatea dominanta conditionata de cromozomul X este ilustrata de pedigreeul din ura 65-21. (1) Femeile sunt afectate de boala de doua ori mai mult decat barbatii, (2) o femeie bolnava are o probabilitate de 50% de a transmite boala fiilor sau fiicelor ei, (3) un barbat bolnav transmite boala la toate fiicele sale si niciunuia dintre fii sai si (4) fenotipul poate fi mult mai variabil si mai putin ser la femeile afectate heterozigote decat la barbatii afectati hemizigoti. O caracteristica comuna, grupul sanguin Xg (a+), este mostenita ca o tulburare dominanta legata de cromozomul X, asa cum este cazul putinor boli, ca de exemplu,
rahitismul hipofosfatemic.
Cateva tulburari rare pot fi mostenite ca dominante si conditionate de cromozomul X, in care la barbatii hemizigoti exista letalitate (ura 65-22). (1) Boala apare doar la femeile heterozigote genei mutante; (2) o mama afectata de boala are o probabilitate de 50 % de transmitere la fiicele ei; (3) la femeile afectate de boala apare o crestere a frecntei avorturilor spontane, acestea reprezentand fetusi masculini afectati. Un astfel de exemplu de transmitere este incontinentia pigmenti. Cateva boli conditionate de cromozomul X sunt letale in utero la barbati si altereaza reproducerea la femei, asa incat o tulburare apare mai ales sau exclusiv la femei, datorita unei mutatii noi. Astfel de exemple sunt sindromul Aicardi, sindromul Goltz si sindromul Rett.
Genele din regiunea pseudoautozomala a cromozomului X au o copie omoloaga pe cromozomul Y, iar modelul de mostenire al acestor gene este nediferentiabil de circumstante autozomale, asa cum sugereaza si terminologia.
Inactivarea cromozomului X Expresia fenotipica a tulburarilor genetice legate de cromozomul X este mult influentata de fenomenul aleator de inactivare a cromozomului X. La inceputul dezvoltarii embrionare, unul din cei doi cromozomi X din fiecare celula somatica a femeii este inactivat aleator, astfel incat pentru fiecare celula exista probabilitatea egala ca sa fie inactivat cromozomul X patern sau matern. Inactivarea este sila si, deci, toti progenitorii celulei initiale mostenesc aceeasi cromozomi X activi sau inactivi. Deci, fiecare femeie este un mozaic; in medie, jumatate din celule exprima cromozomul X patern, iar jumatate exprima cromozomul X matern. Daca o mutatie la nilul unei gene este purtata pe unul din cromozomii X, circa jumatate din celulele din fiecare tesut vor fi normale si cealalta jumatate vor prezenta fenotipul mutant. Sansa sau supravietuirea preferentiala a unei clone a celulelor poate altera aceste proportii la orice individ. In functie de proportiile de cromozomi X mutanti si normali care sunt activi in fiecare tesut, o femeie heterozigota din punct de dere genetic poate fi normala clinic sau poate aa simptome sere ale bolii.
Cromozomul X nefunctional din fiecare celula feminina poate fi identificat ca o masa condensata de cromatina-corpusculul Barr. Cromozomul X inactiv se replica tarziu, iar ADN-ul sau este mult mai metilat. Se considera ca metilarea ADN-ului ar juca un rol in mentinerea inactivarii cromozomului X. Gena XIST [pentru transcrieri specifice cromozomului X (inactiv)] este transcrisa exclusiv din cromozomi X inactivi si este necesara pentru inactivarea cromozomului X, dar mecanismul molecular al inactivarii cromozomului X nu este inteles.
Inactivarea aleatorie a cromozomului X este cel mai important determinant al expresiei la femei a multor tulburari genetice legate de cromozomul X. Multi indivizi sunt asimptomatici, altii au simptome moderate, iar altii au manifestari sere. Frecnta alterarilor fenotipice detecile depinde de cat de atent sunt examinati heterozigotii si, in anumite cazuri, de varsta pacientului la examinare. Deficienta ornitin-transcar-bamilazei prezinta expresii fenotipice variabile la heterozigoti. Multi heterozigoti sunt asimptomatici; cativa au intoleranta proteica minima, iar altii au come intermitente hiperamoniacale, care ocazional pot deni fatale. Barbatii afectati hemizigoti sunt mult mai constant si mai ser simptomatici decat femeile heterozigote. Alte exemple in care expresia clinica poate apare la femei includ distrofia musculara Duchenne, hemofilia A si boala Fabry. In anumite cazuri, defectul biochimic se comporta intr-o maniera autonoma celulara, rezultand un model patern tisular mozaical, cain coroideremie si anumite forme de albinism ocular legate de cromozomul X. Daca defectul implica un produs secretat de celule, efectul fenotipic este o medie a tesuturilor somatice relevante, precum nilul factorului VIII in hemofilia A. Asa cum deja s-a discutat in "Tulburarile genetice legate de cromozomul X\", este de preferat ca aceste
tulburari sa fie descrise ca fiind conditionate de cromozomul X, fara a le mai denumi dominante sau recesi, deoarece literatura de specialitate nu este constanta.