Identificarea de noi mutatii in genele conditionate de cromozomul X este o importanta problema de sfat genetic la familii in care un barbat izolat este afectat (familii monoplexe, ura 65-20C). in aceste familii, mama poate sa nu fie purtatoare a genei mutante si poate sa fi contribuit cu o noua mutatie. Tatal nu poate contribui la mutatia noua, deoarece el aduce cromozomul Y. Alternativ, mama poate fi o transportoare a genei mutante, care a primit un gamete cu o mutatie preexistenta de la mama ei sau cu o noua mutatie fie de la tatal, fie de la mama ei. Daca rata noii mutatii pentru garnetii masculini este mai mare decat pentru garnetii feminini, asa cum s-a silit in anumite situatii, atunci o mai mare parte a mamelor barbatului afectat de boala si izolat (adica este un caz singular in familie) vor fi purtatoare de gena mutanta. Asa cum s-a formulat de catre Haldane, considerand ca barbatii afectati nu se reproduc, aproximativ doua treimi din mamele barbatilor izolati afectati se asteapta a fi purtatoare de gena mutanta, daca ratele de mutatie pentru garnetii masculini si feminini sunt identice. Aceasta proportie creste daca rata de mutatie pentru garnetii masculini depaseste pe cea a garnetilor feminini, un fapt adeseori ignorat. Ratele de mutatie pentru garnetii masculini si cei feminini sunt similare in cazul distrofiei musculare Duchenne (o boala datorata predominant unor deletii mari), iar ratele de mutatie pentru garnetii masculini sunt mai mari in cazul hemofiliei A si B (boli datorate in mare parte unor mutatii punctiforme). Deci, o proportie mai mare de mame din cazurile izolate de hemofilie sunt purtatoare decat cea din cazurile izolate de distrofie musculara Duchenne.
Heterozigotii feminini pot fi uneori detectati folosind metode biochimice, cain sindromul Lesch-Nyhan, boalaFabry, sindromul Hunter, hemofilia A, hemofilia B, deficienta de ornitin transcarba-milaza si distrofia musculara Duchenne. Aceste metode biochimice sunt rareori complet precise, datorita inactirii aleatorii a cromozomului X, care duce la un rezultat biochimic normal. Precizia poate fi crescuta prin alegerea de mostre de analizat din celule donate, ca radacina firului de par sau fibroblasti de piele clonati. Metodele moleculare pot avea un antaj fata de problemele date de analiza biochimica a produsului genei, atunci cand mutatia poate fi detectata direct.
