Tulburarile autozomal recesi sunt vizibile clinic numai la homozigotii sau la heterozigotii combinati, de exemplu, cand ambele alele de la un locus genetic particular sunt mutante. Este util a deosebi "homozigotii\" fenotipici (probabil fiind mai corect numiti indivizi afectati de boala), in care ambele copii ale genei sunt defecte, fata de homozigotii la nil molecular, unde analiza ADN-ului releva mutatii identice in ambele copii ale genei. Prin definitie, gena responsabila de o tulburare autozomal recesiva trebuie sa fie localizata pe unul din cei 22 de autozomi, astfel incat atat barbatii, cat si femeile sunt afectati de boala.
Figura 65-l9 prezinta doua pedigree-uri, familii cu o caracteristica autozomal recesiva. Familiile monoplexe (ura 65-l9A) sunt cele mai comune, dar apar si familii cu multipli indivizi afectati de boala. Trasaturile urmatoare sunt caracteristice: (1) parintii sunt normali clinic; (2) doar descendentii sunt afectati, iar transmisia rticala de obicei nu apare; (3) barbatii si femeile sunt afectati in proportii egale, cu exceptia efectelor conditionate de sex; (4) consanguinitatea poate fi un factor favorizant.
Varietatea alelelor recesi si necesitatea a doua copii anormale pentru exprimarea clinica creaza conditii speciale mostenirii autozomal recesi: (1) cu cat este mai putin frecnta gena mutanta in populatie, cu atat mai mare este posibilitatea ca indivizii bolnavi sa fie rezultatul consanguinatatii ( "Consanguinatatea\", mai jos); (2) daca ambii parinti transporta aceeasi gena autozomal recesiva, probabilitatea ca descendentii sa se imbolnaasca este de 0,25, pentru un heterozigot (purtator) este de 0,50, iar pentru un descendent normal (non-purtator) este de 0,25; (3) daca un individ afectat face un cuplu cu un heterozigot, atunci este o probabilitate de 50 % de boala pentru fiecare copil al lor si poate rezulta un pedigree ce simuleaza o mostenire dominanta; si (4) daca doi indivizi cu aceeasi boala recesiva realizeaza un cuplu, toti copin lor vor fi afectati de boala.
Caracteristicile clinice ale tulburarilor autozomal recesi tind a fi mai uniforme decat acelea ale tulburarilor dominante si sunt mult mai frecnt diagnosticate la copii. Multe
tulburari autozomal recesi cauzeaza o morbiditate importanta in perioada vietii adulte, printre care se afla deficienta de alfal -antitripsina, hemocromatoza ( modulul 342), hemoglo-binopatiile, cateva forme de hiperlipidemie ( modulul 341) si bolile de stocare lizozomala cu debut tarziu ( modulul 346).
Din moment ce probabilitatea ca progenitorii sa faca boala este doar de unu la patru indivizi, majoritatea cazurilor apar la indivizi izolati, in mod particular cand familii mici convietuiesc. Sa luam in considerare 16 familii in care ambii parinti sunt heterozigoti pentru aceeasi tulburare autozomal recesiva, cum ar fi fibroza chistica. Daca fiecare familie are 2 copii, probabilitatea este ca 9 din 16 familii sa aiba copii normali, 6 sa aiba 1 copil afectat si 1 copil normal, doar 1 din 16 familii sa aiba 2 copii afectati de boala. Din cauza tendintei catre familii mici, medicii vad de obicei cazuri izolate cu boala recesiva, fara descendenti afectati care i-ar putea alerta cu privire la posibilitatea unei boli genetice. Din fericire, datorita manifestarilor relativ uniforme ale tulburarilor recesi si pentru ca multe dintre ele pot fi diagnosticate direct prin teste moleculare si biochimice, diagnosticul bolii genetice poate fi frecnt pus chiar si atunci cand nici un alt membru al familiei nu este afectat clinic. Tulburarile autozomal recesi pot fi mostenite intr-o maniera conditionata de sex, cum este in deficienta de 5alfa-reductaza 2, unde numai barbatii 46XY sunt anormali, cu un fenotip patologic.
