Diabetul este o boala a pancreasului (organ situat in spatele stomacului) care elibereaza un hormon numit insulina. Acest hormon ajuta organismul sa stocheze si sa utilizeze zaharul si grasimea din ceea ce mancam.
Diabetul apare atunci cand pancreasul nu produce insulina sau produce o cantitate mica sau atunci cand organismul nu raspunde la producerea de insulina (asa-numita rezistenta la insulina).
Diabetul este o boala care ramane pentru toata viata si pentru care inca nu exista un tratament care sa-l vindece. De aceea, cei care au aceasta boala trebuie sa inte cum sa traiasca cu ea.
Cuprins:
De câte feluri este diabetul? |
sus  |
Există un diabet de tip I, care apare din cauza faptului că anumite celule ale pancreasului nu mai secretă insulina. în organismul acestor bolnavi nu se produce insulina sau se produce o cantitate insuficientă. Insulina necesară este adusă în organism prin injectarea de insulina. Distrugerea acelor celule apare într-o perioadă destul de lungă (chiar ani), iar diabetul apare mai des sub 20 de ani, deşi poate apărea la orice vârstă.
Diabetul de tip II este o boală în care pancreasul încă funcţionează, dar nu produce suficientă insulina pentru organism sau aceasta nu este eficient folosită. în astfel de situaţii, glucoza nu poate fi folosită de către celulele organismului.
Această formă de diabet este cea mai frecventă. Ea apare de obicei peste 40 de ani, mai ales la persoanele supraponderale. Unii îşi pot controla diabetul de tip II doar prin controlul greutăţii, al dietei şi prin exerciţiu fizic. Alţii însă au nevoie de tablete antidia-betice ajutătoare.
Care sunt simptomele diabetului? |
sus |
Simptomele diabetului de tip I sunt:
■ senzaţie de sete;
■ senzaţie de foame, îndeosebi după servirea mesei;
■ senzaţie de gură uscată;
■ urinare frecventă;
■ pierdere inexplicabilă în greutate, deşi bolnavul mănâncă mult şi are poftă de mâncare;
■ oboseală, stare de slăbiciune;
■ vedere înceţoşată;
■ furnicături sau amorţeli la nivelul mâinilor sau picioarelor;
■ rareori, pierderea cunoştinţei.
Simptomele diabetului de tip II sunt asemănătoare, dar se dezvoltă mai încet. La cele de mai sus se mai pot adăuga:
■ vindecare mai înceată a plăgilor sau a tăieturilor;
■ mâncărimi ale pielii, îndeosebi în zona vaginală sau inghinală.
Care sunt factorii de risc pentru diabet? |
sus |
Deşi cauzele diabetului sunt necunoscute, există o serie de factori de risc a căror prezenţă creşte "şansa" de a face diabet. Aceştia sunt:
■ Diabet în familie. Dacă un părinte, un frate sau o soră are diabet, riscul dumneavoastră de a face diabet este crescut.
■ Rasa. Diabetul este mai frecvent întâlnit la hispanici, la afro-americani, la asiatici şi la americanii nativi.
■ Greutatea ponderală în exces. Dacă aveţi o greutate mai mare cu 20% faţă de cea normală, riscul de a dezvolta diabet este mai mare.
■ Hipertensiunea arterială.
■ Nivelul anormal al colesterolului HDL (colesterolul "bun") sub 35 mg/dl şi trigliceridele peste 250 mg/dl sunt factori suplimentari de risc.
■ Vârsta. Riscul de a face diabet creşte progresiv cu vârsta.
■ Utilizarea anumitor medicamente: tiazidele folosite ca diuretice în tratamentul hipertensiunii arteriale, steroizii, cum ar fi Prednisonul sau Dexametazona, Hidantoina, Ciclosporina etc.
■ Folosirea alcoolului.
■ Fumatul.
■ Existenţa unui diabet de-a lungul sarcinii (aşa-numitul diabet gestaţional).
■ Boli autoimune, virusuri etc.
Cum pot trăi mai bine împreună cu diabetul? |
sus |
Pentru că nu există un tratament vindecător al diabetului, este important să adoptaţi un anumit stil de viaţă care vă poate face să trăiţi confortabil şi fără complicaţii. Iată câteva sugestii:
■ Faceţi-vă un plan cu privire la ceea ce mâncaţi. Sfătuiţi-vă cu un specialist în dietoterapie măcar o dată pe an.
■ Faceţi exerciţii fizice cel puţin de 3-4 ori pe săptămână, câte 20-40 de minute. înainte însă de a le începe, cereţi sfatul medicului dumneavoastră.
■ Urmaţi cu exactitate tratamentul prescris de medicul specialist în diabet.
■ Informaţi-vă în ceea ce priveşte medicamentele pe care le luaţi (denumirea substanţei pe care o conţine, denumirea comercială) şi cum acţionează acestea.
■ Verificaţi-vă în mod regulat nivelul glucozei din sânge, şi nu doar atunci când vă simţiţi rău.
■ încercaţi să vă menţineţi nivelul glucozei din sânge în limite normale (80-120 mg/dl). Dacă glicemia este mai mică de 70 mg/dl de mai multe ori într-o săptămână, revedeţi împreună cu medicul specialist doza de antidiabetice pe care le luaţi zilnic. Procedaţi la fel şi dacă nivelul glicemiei este peste 160 mg/dl mai mult de o săptămână sau dacă aveţi două valori consecutive peste 300 mg/dl.
■ Păstraţi-vă rezultatele glicemiilor într-un carneţel special, pe care să-1 luaţi cu dumneavoastră ori de câte ori mergeţi la medic.
■ Programaţi-vă pentru consultaţie cel puţin o dată la trei luni, dacă nu aveţi alte probleme.
■ Determinaţi-vă o dată la trei luni aşa-numita hemoglobina glicată.
■ O dată pe an, faceţi un examen oftalmologie, pentru a putea identifica din vreme o eventuală retinopatie diabetică.
■ Tot anual este bine să vă determinaţi nivelul microalbuminei din urină. Acest test măsoară sănătatea rinichilor, a inimii şi a vaselor de sânge.
■ Determinaţi-vă anual colesterolul şi trigliceridele.
■ Efectuaţi un control stomatologic cel puţin o dată la şase luni.
■ Dacă apar semnele unei infecţii, consultaţi-vă medicul.
■ Nu fumaţi!!
■ încercaţi un management cât mai eficient al stresului.
■ Dacă plănuiţi o călătorie mai lungă, luaţi-vă toate măsurile de prevedere necesare (medicamente suficiente, teste etc).
■ Fiţi la curent cu ceea ce apare nou în tratamentul diabetului. Cercetările încearcă să vă facă viata mai uşoară.
Rolul dietei în diabetul zaharat |
sus |
Tratamentul dietetic în diabetul zaharat nu poate fi înlocuit de niciun tratament medicamentos. Circa 35% dintre diabetici îşi echilibrează boala numai prin dietă care, după recomandările publicate de American Diabetes Association, trebuie să limiteze grăsimile, să restrângă proteinele până la cantitatea recomandată zilnic şi glucidele până la acoperirea deficitului.
O alimentaţie bogată în fibre se asociază unui risc mai scăzut de a face diabet zaharat prin scăderea glicemiei după fiecare masă, ceea ce duce la o scădere a necesarului de insulina şi o creştere a sensibilităţii ţesuturilor la insulina. Fibrele au, de asemenea, un rol important în tratamentul tulburărilor metabolismului lipidic, frecvent întâlnite în diabet, şi previn constipaţia, diareea şi unele forme de cancer. De aceea este necesară o raţie de 30-40 g/zi de fibre vegetale.
Un risc crescut de diabet zaharat poate fi legat şi de supraali-mentaţie, mai ales când aceasta se asociază cu obezitatea şi sedentarismul.
Tratamentul dietetic este o parte integrantă a planului terapeutic general la pacientul diabetic. La mulţi dintre diabeticii de tip II, dietoterapia poate constitui metoda predominantă de tratament.
Având în vedere câ majoritatea pacienţilor cu diabet de tip II sunt obezi, în primul rând se recomandă reducerea aportului caloric. Atunci când restricţia calorică este corectă, se va înregistra o scădere a greutăţii corporale, care, la rândul ei, va avea efecte favorabile asupra evoluţiei bolii. Cele mai indicate sunt regimurile cu restricţie moderată de calorii. Cu cât debutul diabetului de tip II este mai recent, cu atât va răspunde mai bine la măsurile de normalizare a greutăţii corporale.
în al doilea rând, diabeticul trebuie să aibă grijă de modul cum îşi împarte mesele pe parcursul zilei. în acest sens, trebuie să ţină cont de următoarea regulă: caloriile consumate cu ocazia meselor principale trebuie împărţite cât mai egal pe parcursul zilei, pentru a nu suprasolicita capacitatea de metabolizare a organismului prin mese disproporţionat de bogate. în plus, în cazul diabeticilor la care se administrează insulina, este strict necesar ca servirea meselor să fie corelată în timp cu administrarea insulinei.
în al treilea rând, dieta în boala diabetică trebuie să fie corectă şi din punctul de vedere al proporţiei de factori nutritivi. Multă vreme s-a crezut că diabeticul trebuie să reducă simţitor aportul de glucide şi să consume mai multe proteine şi lipide. Acest punct de vedere este deja depăşit. La ora actuală se consideră că alimentaţia unui individ sănătos şi care se alimentează corect nu diferă semnificativ, în ceea ce priveşte proporţia diferiţilor factori nutritivi, faţă de bolnavul diabetic.
Referitor la glucide, cel mai bine folosite sunt cele provenite din cereale, legume şi fructe, care au şi avantajul de a fi bogate şi în fibre alimentare, acestea întârziind absorbţia glucidelor. Se recomandă o dietă în care glucidele complexe să fie majoritare faţă de glucidele simple.
Legumele verzi pot reduce nivelul glicemiei. Adăugate unei diete cu un conţinut redus în grăsimi, se poate realiza un control destul de bun asupra formelor mai uşoare de diabet zaharat. Dar chiar şi la un diabet tratat cu insulina, o dietă bogată în alimente naturale poate reduce necesarul de insulina.
Studiile experimentale arată că administrarea de cafeina (cafea şi alte produse cu conţinut de cafeina), la şase ore de la administrare, produce o creştere a glicemiei de două-trei ori mai mare la diabetici decât la sănătoşi, la aceştia din urmă putând apărea chiar hipogli-cemia, motiv pentru care trebuie evitată.
Nitraţii şi nitriţii, folosiţi drept conservând, pot avea, de asemenea, un efect hiperglicemizant.
Ritmul meselor trebuie să fie regulat, pentru a permite funcţionarea în Urnite acceptabile a pancreasului bolnav. De asemenea, » mâncatul în grabă favorizează apariţia unei fluctuaţii a nivelului de culcare, fiind utilă însă o gustare uşoară chiar înaintea culcării, când bolnavul ia medicamente antidiabetice, pentru a preveni apariţia hipoglicemiilor nocturne.
Faţă de aceste recomandări, pacienţii care primesc insulina, pentru a scădea intervalul din cursul nopţii, între două administrări de insulina, vor consuma micul dejun cât mai devreme, iar cina ceva mai târziu. Mesele principale vor urma injecţiilor de insulina.
Recomandările pentru bolnavul diabetic, făcute de American Diabetes Association, sunt următoarele:
■ Menţinerea unei greutăţi corporale ideale.
■ Limitarea aportului proteic la 0,8 g/kgcorp (deci, o persoană de 70 kg poate consuma zilnic cel mult 56 g de proteine)
■ 55% din totalul caloriilor trebuie asigurate de glucide.
■ Restricţia aportului de grăsimi la cel mult 30-35% (sau chiar mai puţin) din totalul caloriilor, iar dintre acestea, sub 1/3 să fie grăsimi saturate şi polinesaturate şi peste 13% să fie mono-nesaturate.
■ Aportul de colesterol să fie redus la mai puţin de 300 mg/zi.
■ Dintre glucidele consumate, trebuie să fie cel puţin 40 g/zi de glucide nerafinate, cu fibre.
■ Utilizarea îndulcitorilor este acceptată numai în cadrul recomandărilor anterioare.
■ Aportul de sodiu (sare de bucătărie) trebuie limitat la 1 g/l .000 kcal consumate.
In mod practic, articolele alimentare care pot fi consumate fără restricţie de bolnavul diabetic sunt cele cu conţinut de glucide de sub 5%: ardei graşi, castraveţi, conopidă, ciuperci, fasole verde, dovlecei, vinete, roşii, ridichi, salată verde, spanac, lămâi, pepeni, grepfrut. De asemenea, diabeticul mai poate consuma: telemea, caşcaval, brânză topită, ouă, unt (maximum 10 g/zi), smântână şi uleiuri vegetale (maximum 50 g/zi).
într-o cantitate mai limitată, deşi conţin 4% glucide, pot fi consumate: laptele, iaurtul, brânza de vaci, caşul dulce.
Pot fi consumate, dar cu moderaţie: ceapa, morcovii, (elina, sfecla, cireşele, coacăzele, căpşunile, portocalele, mandarinele, fragii, merele şi alunele.
Sunt categoric interzise: zahărul, mierea, preparatele de patiserie cu conţinut de zahăr, gemurile, rahaturile, halvaua, ciocolata. De asemenea, dintre băuturi, nu vor fi consumate sucuri răcoritoare (Cola, Fanta etc.) şi nici alcool, preferând ceaiul din plante sau laptele.
Dintre fructe, cel mai mare conţinut de zahăr îl au strugurii, prunele, perele, unele mere, bananele, curmalele şi stafidele. In situaţiile în care este necesară îndulcirea anumitor alimente (ceai, compot, brânză de vaci, iaurt, prăjituri), aceasta nu se va face cu zahăr rafinat, ci cu zaharinâ.
Privind boala în ansamblu, trebuie reţinut faptul că, deşi insulina poate fi înlocuită prin medicamente, pancreasul rămâne un organ bolnav, la care mecanismul de secreţie a insulinei nu va fi niciodată refăcut, indiferent de metoda terapeutică încercată. Dieta diabetică nu este de fapt un regim, ci un plan de alimentaţie, şi încă unul care reprezintă o alternativă sănătoasă pentru oricine. Procedând astfel, diabeticul va ajunge să-şi controleze boala, iar nu boala va controla bolnavul.
De câte feluri este diabetul?
