Prevalenta diabetului este dificil de determinat, deoarece au fost folosite in diagnostic standarde variate, dintre care multe nu mai sunt acceptate. Folosind hiperglicemia "a jeun\" ca standard diagnostic prevalenta in Statele Unite este probabil de 1-2%. Folosind datele din National Health Interview Surys a fost estimat un procent de 3,1 in 1993; National Diabetes Data Group, utilizand raspunsul la testul oral de toleranta cu 75 g glucoza ca si criteriu de diagnostic, a estimat prevalenta diabetului la 6,6%, 11,2% din populatie avand toleranta alterata la glucoza. Aceste cifre sunt aproape cert prea mari. Majoritatea pacientilor diagnosticati cu toleranta alterata la glucoza ori
diabet pe baza testul oral de toleranta la glucoza, cand sunt urmariti in timp, nu dezvolta niciodata hiperglicemie a jeun sau diabet simptomatic. De exemplu, intr-un program masiv de screening (mai mult de 300.000 subiecti) in Cleland, Ohio, numai 31% din persoanele cu valori ale glucozei la 2 ore de 10 mmol/1 (180 mgldl)sau mai mari, la testul de toleranta la glucoza, au dezvoltat diabet clar dupa 5 ani. Alte studii confirma tendinta provocarilor orale cu glucoza de a fi imprecise in predictia sau diagnosticul diabetului - de aici estimarile de 1-2 procente prevalenta folosite in text. Concluzii similare au fost atinse in Suedia, unde a fost raportata o prevalenta de 1,5%. Estimarile pentru
diabetul insulino-dependent sunt mai precise decat pentru forma non-insulino-dependenta, deoarece cei mai multi pacienti sunt diagnosticati dupa aparitia brusca a simptomelor. In Anglia, prevalenta tipului 1 de boala a fost estimata a fi de 0,22% pana la 16 ani, iar un studiu in Statele Unite a sugerat o prevalenta de 0,26% pana la 20 ani. Daca prevalenta diabetului este de aproximativ 2%, rezulta ca DZNID este de 7-8 ori mai frecnt decat DZID. Frecnta relativa a diabetului insulino-dependent fata de diabetul non-insulino-dependent variaza cu varsta, fiind mai mare daca este studiata o populatie tanara si mai mica la grupe de varsta mai avansate. Prevalentele citate se refera la populatia ca intreg. Anumite subgrupuri au rate diferite. De exemplu, mai mult de 40% de indieni Pima, in Statele Unite, au DZNID tip 2.
S-a sustinut ca persoane cu diabet asimptomatic, nediagnosticat, pot dezvolta complicatii in ciuda absentei hiperglicemiei a jeun. Aceasta a condus la sugestia unui screening pe scara larga cu testele de toleranta la glucoza. Pentru motile redate mai sus, acest lucru pare a fi inutil.