Hipercalcemia poate aparea ca manifestare a unei boli gra, cum este o malignitate, sau poate fi descoperita incidental, in cursul examenelor de laborator, la pacienti asimptomatici. Numarul pacientilor ce prezinta hipercalcemie asimptomatica a crescut considerabil in ultimii 25 de ani, iar conduita ce trebuie urmata reprezinta o problema deosebita la pacientul asimptomatic.
Intotdeauna cand hipercalcemia este confirmata, trebuie silit un diagnostic definitiv. Desi hiperparatiroidismul, cauza frecnta ahipercalcemiei asimptomatice, este o afectiune cronica in cursul careia manifestarile, daca survin, se pot exprima numai dupa luni sau ani, hipercalcemia poate fi de asemenea si semnul cel mai precoce al unei neoplazii, a doua cauza frecnta de hipercalcemie la adult. Cauzele de hipercal-cemie sunt numeroase (elul 354-l), dar hiperparatiroidismul si cancerul sunt incriminate in 90% din cazuri. in general, se poate sili un diagnostic; totusi, conduita optima in cazul hipercalcemiei este uneori neclara. Neexistand o recomandare ferma privind corectia chirurgicala a oricarui hiperparatiroidism asimptomatic, s-a ajuns in prezent la un consens, in sensul ca pentru pacientii de peste 50 de ani cu un status osos si renal satisfacator este suficienta simpla supraghere medicala.Inainte de inceperea explorarii unei hipercalcemii, este esential sa ne asiguram ca este vorba de o hipercalcemie reala si nu de un rezultat de laborator fals-pozitiv. Hipercalcemia este o problema cronica, de aceea pentru un raport cost-eficacitate bun sunt necesare mai multe determinari ale calciului seric. Nu este necesara recoltarea a jeun a sangelui. Rezultatele fals-poziti se datoreaza obisnuit unei hemoconcentrari necorespunzatoare in timpul recoltarii sangelui sau unei cresteri a proteinelor serice, in special a albuminei. Masurarea calciului ionizat, cu exceptia unor aplicatii in cercetare, nu prezinta insa avantaje fata de masurarea calciului total.
Semnele clinice izolate sunt utile pentru diagnosticul diferential. Hipercalcemia la un adult asimptomatic se datoreaza obisnuit hiperparatiroidisinului primar. in majoritatea cazurilor de hipercalcemie asociate unei malignitati, boala nu mai este oculta; in general, simptomele cancerului subiacent conduc bolnavul la medic, iar hipercalcemia este descoperita in cursul explorarilor. La pacientii cancerosi, perioada dintre detectarea hipercalcemiei si deces este de obicei mai mica de 6 luni. in consecinta, daca un pacient asimptomatic a avut hipercalcemie sau o manifestare a acesteia, de exemplu calculi renali, datand de mai mult de 1-2 ani, este putin probabil ca o neoplazie sa fie cauza hipercalcemiei. Totusi, asa cum se va discuta mai departe, diferentierea intre un hiperparatiroidism primar si un cancer ocult poate constitui ocazional o problema, facand necesara o explorare minutioasa a pacientilor, mai ales cand durata de evolutie a hipercalcemiei nu se cunoaste.
Hipercalcemia care nu recunoaste drept cauze hiperparatiroidismul sau cancerul se poate datora unei activitati excesi a vitaminei D, unui turnor osos crescut din diferite cauze sau unei insuficiente
renale (elul 354-l). Sensibilitatea si specificitatea diferitelor teste pentru diagnosticul diferential nu au fost optimizate, dar metodele imunologice mai recente de dozare a parathormonului (PTH), bazate pe tehnici cu
anticorpi dubli, sunt fiabile. Anamneza asupra dietei si date despre ingestia de
vitamine si medicamente sunt frecnt utile pentru recunoasterea unor etiologii mai putin intalnite. Cu exceptia hipercalcemiei neoplazice, in cazurile acute se initiaza mai intai corectarea hipercalcemiei, inainte de instituirea unui tratament complet. Tipul de tratament ales depinde de seritatea hipercalcemiei si de simptomele asociate.
Indiferent de etiologie, hipercalcemia poate determina oboseala, depresie, confuzie mentala, anorexie, greata, vomis-mente, constipatie, anomalii tubulare renale rersibile, cresterea eliminarilor de urina, scurtarea intervalului QT pe electrocardiograma si, la unii pacienti,
aritmii cardiace. in functie de pacient, exista o relatie variabila intre seritatea hipercalcemiei si prezenta sau absenta simptomelor. in general, simptomele sunt mai frecnte la niluri ale calciului ce depasesc 2,9-3 minol/1 (11,5-l2 mg/dl), dar exista pacienti care, chiar la aceste valori, sunt asimptomatici. Cand calcemia depaseste 3,2 minol/l (13 mg/dl), pot surni calcificari renale, cutanate,
vasculare, pulmonare, cardiace, gastrice, precum si
insuficienta renala, mai ales daca nilurile de fosfat in sange sunt normale sau crescute, datorita afectarii functiei renale. Hipercalcemia sera, definita obisnuit printr-o valoare de 3,7 minol/l (15 mg/dl) sau mai mare este o urgenta medicala. Cand calciul seric e cuprins intre 3,7-4,5 minol/l (15-l8 mg/dl) sau mai mult, pot surni coma si stopul cardiac.
