mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Bolile glandei paratiroide si alte tulburari hiper- sau hipocalcemice
Index » Endocrinologie si metabolism » Bolile glandei paratiroide si alte tulburari hiper- sau hipocalcemice
» Diagnostic diferential: teste speciale

Diagnostic diferential: teste speciale


Share





Diagnosticul diferential al unei hipercalcemii se sprijina pe criterii clinice, dar dozarea radioimunologica a PTH-ului in rsiunea sa actuala este utila pentru diferentierea principalelor etiologii. Caracteristicile clinice cele mai importante sunt prezenta sau absenta simptomelor si semnelor de boala si dovada cronicitatii. Daca se exclud oboseala si depresia, pacientii prezentand o hipercalcemie asimptomatica au in mai mult de 90% din cazuri un hiperparatiroidism primar; daca hipercalcemia se datoreaza unui cancer, simptomele de afectare maligna sunt de obicei prezente. Alte tulburari in afara hiperparati-roidismului si cancerului nu produc mai mult de 10% din cazurile de hipercalcemie, iar unele cauze nonparatiroidiene se asociaza cu manifestari bine conturate, ca insuficienta renala.


Cronicitatea este al doilea criteriu clinic major. Daca hipercalcemia evolueaza de mai mult de un an, o afectiune maligna poate fi de obicei exclusa. Prima caracteristica a hipercalcemiei de origine maligna este rapiditatea de evolutie, astfel incat semnele si simptomele bolii maligne subiacente devin evidente in lunile ce urmeaza dupa depistarea hipercalcemiei. In fata unei hipercalcemii cronice, diagnosticul cel mai probabil este hiperparatiroidismul. Boli ca sarcoidoza constituie rar cauze de hipercalcemie cronica. Cercetarea amanuntita prin anamneza a suplimentelor din alimentatie si a medicamentelor folosite permite frecnt identificarea cu usurinta a unei intoxicatii cu vitamina D sau A sau utilizarea tiazidelor.
Desi consideratiile clinice sunt utile pentru stabilirea unui diagnostic etiologic corect al hipercalcemiei, examenele biologice adecvate sunt esentiale pentru diagnosticul de certitudine (tabelul 354-2). Teoretic, dozarea radioimunologica a PTH-ului ar trebui sa distinga hiperparatiroidismul de orice alte cauze de hipercalcemie, prin faptul ca pacientii cu hiperparatiroidism au niluri ridicate de PTHi in ciuda hipercalcemiei, iar pacientii cu cancer sau alte cauze de hipercalcemie (cu exceptia altor afectiuni dependente de PTH, cum este hipercalcemia indusa de litiu) au niluri hormonale sub normal sau nedetectabile. Dozarile bazate pe metoda cu anticorpi dubli permit diferentierea pacientilor cu hiperparatiroidism primar de cei cu hipercalcemie maligna (ura 354-4 si tabelul 354-2). Concentratiile de 1,25(OH)2D sunt marite la numerosi pacienti afectati de hiperparatiroidism primar (dar nu la toti), precum si in cazul intoxicatiilor cu vitamina D, in particular in sarcoidoza. In alte afectiuni ce asociaza hipercalcemie, concentratiile de 1,25(OH)2D sunt joase sau cel putin normale. Totusi, intrucat nu toti pacientii cu hiperparatiroidism au niluri crescute de 1,25(OH)2D si nu toti pacientii cu hipercalcemie de origine nonparatiroidiana au nilul de 1,25(OH)2D diminuat, testul are o specificitate slaba si un raport cost/eficacitate nesatisfacator in diagnosticul diferential. Masurarea 1,25(OH)2D are o valoare importanta in stabilirea cauzei de hipercalcemie in sarcoidoza si in anumite limfoame cu celule B.
Nilurile de PTH sunt crescute in insuficienta renala cronica; aceasta crestere, observata cu metodele de dozare mai chi, reflecta partial mai degraba o acumulare de fragmente hormonale, secundara insuficientei renale, decat o hipersecretie paratiroidiana reala. Rezultatele obtinute prin dozarea cu anticorpi dubli se coreleaza cu argumente independente in favoarea unei hiperactivitati a glandelor paratiroide. Pacientii cu sarcoidoza inregistreaza niluri joase sau nedetectabile de PTHi. Rezultatele dozarilor PTH-ului cu metodele radio-imunologice cu anticorpi dubli in hipercalcemiile produse de cauze nonparatiroidiene nu au fost studiate sistematic, mai ales datorita raritatii cu care apar aceste afectiuni, dar sunt de asteptat niluri joase sau nedetectabile.In rezumat, valorile de PTHi sunt crescute in mai mult de 90% din cazurile de hipercalcemie de origine paratiroidiana, nedetectabile sau joase in hipercalcemiile de origine tumorala si nedetectabile sau normale in hipercalcemiile dependente de vitamina D si cele asociate cu turnor osos crescut (desi informatiile despre aceste ultime categorii sunt sarace).
Masurarea AMP-ului ciclic nefrogen are valoare limitata in diferentierea hiperparatiroidismului primar de o afectiune maligna. Cresterea AMP-ului ciclic nefrogen se intalneste la unii pacienti cu cancere si, ca regula, la toti pacientii cu hiperparatiroidism primar. Testele biologice specifice sunt utile in diagnosticul unor afectiuni particulare (cum este tireotoxicoza), iar mai recentele dozari imunologice ale PTHrP-ului sunt de ajutor in diagnosticul anumitor tipuri de hipercalcemie tumorala.


Se pot face unele recomandari generale in ceea ce priste diagnosticul diferential al hipercalcemiei. La aceeasi persoana coexista rar doua cauze diferite de hipercalcemie, desi s-au semnalat unele cazuri de acest gen. Daca o anumita afectiune, asociata traditional cu o hipercalcemie, este evidenta clinic, este justificat sa se considere aceasta afectiune drept cauza a hipercalcemiei. Tinand cont de specificitatea dozarii radioimu-nologice a PTH-ului si de frecnta mare a hiperparatiroidismului la pacientii hipercalcemiei, dozarea PTHi la toti pacientii hipercalcemiei are un bun raport eficacitate/cost, cu exceptia cazurilor cand este evidenta clinic o afectiune maligna sau s-a obiectivat o afectiune nonparatiroidiana. Daca hipercalcemia dispare dupa controlul terapeutic al hiper-tiroidismului sau dupa reducerea unui aport excesiv de vitamine liposolubile, alcaline sau calciu, respectiv in cazul intoxicatiei cu vitamina D sau sindromului lapte-alcaline, nu mai este necesara cautarea unei alte cauze de hipercalcemie. Daca tratamentul specific nu a dus la corectarea hipercalcemiei, se va trece la cercetarea unei cauze suplimentare. Conduita in fata unui pacient cu hipercalcemie de origine tumorala va fi centrata pe tratamentul afectiunii maligne.
Cand diagnosticul este nesigur (fie ca pacientul este asimpto-matic, fie manifestarile ce ar indica prezenta unei malignitati sunt mascate de alta boala cronica) se propune urmatorul rationament: daca pacientul este asimptomatic si exista argumente anamnestice despre cronicitatea hipercalcemiei, hiper-paratiroidismul este aproape cu certitudine cauza. Daca nilurile de PTHi sunt ridicate (prin determinari facute cel putin de doua ori), sunt necesare putine alte explorari suplimentare. Un hiperparatiroidism nu se confirma niciodata pana cand tesutul paratiroidian anormal nu este indepartat chirurgical si hipercalcemia nu este corectata, dar pacientii cu hipercalcemie asimptomatica pot fi suspectati de aceasta afectiune pe baza concentratiilor crescute de PTHi. Daca exista un istoric familial sugestiv pentru alte anomalii endocrine, se va face pacientului si familiei acestuia un screening pentru o neoplazie endocrina multipla.
Daca pacientul nu prezinta simptome bine conturate, hipercalcemia e recenta sau nu exista date despre durata acesteia, trebuie luata in considerare o afectiune maligna oculta. Daca nilurile de PTHi dozate cu tehnica cu anticorpi dubli sunt crescute, se stabileste diagnosticul de hiperparatiroidism asimptomatic.In cazul pacientilor cu hipercalcemie de aparitie recenta, insotita de simptome sistemice bine conturate si/sau niluri de PTHi in limite normale, se trece la o instigare atenta, in derea depistarii unei entuale afectiuni maligne oculte prin radiografii pulmonare, tomografie computerizata a toracelui si abdomenului si scintigrafie osoasa. De asemenea, se va acorda atentie unor tulburari hematologice subiacente, cum ar fi anemia, o crestere a globulinelor plasmatice si o imuno-electroforeza serica anormala; scintigrafiile osoase pot fi negati la pacientii cu mielom multiplu.
In sfarsit, daca un pacient cu hipercalcemie cronica este asimptomatic fara ca nilurile de PTHi sa fie crescute, iar o afectiune maligna pare putin probabila pe argumente clinice (cronicitate), este utila instigarea altor cauze cronice de hipercalcemie, cum ar fi o sarcoidoza nediagnosticata inca. elul 354-2 rezuma aceasta abordare.



Tipareste Trimite prin email








Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Endocrinologie si metabolism:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai