Exista peste 100 de sisteme de grup sanguin, compuse din peste 500 de antigene. Prezenta sau absenta anumitor antigene a fost asociata cu diverse boli si anomalii; de asemenea, antigenele actioneaza si ca receptori pentru agentii infectiosi. Allo
anticorpii importanti in practica clinica si antigenele respective sunt prezentati in elul 115-l.
Anticorpii impotri antigenelor glucidice ale sistemului Lewis constituie cea mai frecventa cauza de incompatibilitate in cadrul screening-ului pretransfuzional. Produsul genei Lewis este o fucozil-transferaza si se gaseste pe cromozomul 19. Antigenul nu este o structura integral membranara, fiind adsorbit pe membrana eritrocitelor din plasma. Anticorpii fata de antigenele Lewis sunt de obicei de tip IgM si nu pot traversa placenta. Antigenele Lewis pot fi adsorbite pe celulele tumorale si pot constitui "tinte\" in cadrul tratamentelor.
Antigenele din sistemul I sunt si ele oligozaharide inrudite cu H, A, B si Le. I si i nu sunt perechi alelice, ci antigene hidrocarbonate care se deosebesc doar din punct de vedere al gradului de ramificare. Antigenul i este un lant neramificat care este convertit de produsul genei I, o glicozil-transferaza, intr-un lant ramificat. Procesul de ramificare afecteaza toate antigenele ABH, care devin tot mai ramificate in primii doi ani de viata. Unii pacienti cu boala aglutininelor la rece sau cu limfoame pot sa produca auto
anticorpi anti-I care provoaca distrugerea globulelor rosii. Unii pacienti cu mononucleoza sau infectati cu Mycoplasma pneumoniae pot sa dezvolte aglutinine la rece cu specificitate anti-I sau anti-i. Majoritatea adultilor nu exprima antigenul i; astfel, gasirea unui donator pentru pacientii cu anticorpi anti-i nu este dificila. Chiar daca majoritatea adultilor exprima antigenul I, legarea este, in general, foarte redusa la temperatura corpului. Astfel, administrarea de sange cald previne izoaglutinarea.
Sistemul P este un alt grup de antigene glucidice, controlat de glicozil-transferaze specifice. Semnificatia lui clinica apare in cazuri rare de
sifilis si de infectii
virale care duc la hemo-globinurie paroxistica la rece. in aceste cazuri, se produce un antigen neobisnuit P, care se leaga de eritrocite, la rece, fixand complementul la incalzire. Anticorpii cu aceste proprietati bifazice se numesc anticorpi Donath-Landsteiner. Antigenul P este exprimat si pe celulele uroteliale si poate fi un receptor pentru legarea Escherichia coli.
Sistemul MNSsU este reglat de gene de pe cromozomul 4. M si N sunt determinanti pe glicoforina A, o proteina membranara a eritrocitelor, iar S si s sunt determinanti pe glicoforina B. Anticorpi IgG anti-S si anti-s pot apare dupa
sarcina sau transfuzie si duc la hemoliza. Anticorpii anti-U sunt rari, dar creaza o situatie in care practic orice donator este incompatibil, deoarece aproape toti indivizii exprima U.
Proteina Kell este o proteina foarte mare (contine 720 de aminoacizi) si structura ei secundara contine multe antigene diferite. Imunogenicitatea Kell este a treia, urmand celei a sistemelor ABO si Rh. Absenta proteinei precursoare a Kell (controlata de o gena de pe cromozomul X) este asociata cu acantocitoza, scurtarea duratei de viata a globulelor rosii si o forma de distrofie musculara progresi care include defecte cardiace. Aceasta situatie rara este numita fenotipul McLeod. Gena Kx este lincata de componentul de 91 kDa al NADPH-oxidazei de pe cromozomul X, a carui deletie sau mutatie determina aproximativ 60% din cazurile de boala granulo-matoasa cronica.
Antigenele Duffy sunt alele codominante, Fya si Fyb, care servesc si ca receptori pentru Plasmodium vix. Peste 70% din persoanele care traiesc in zonele cu malarie endemica sunt lipsite de aceste antigene, acest fapt fiind probabil rezultatul unor influente selective ale infectiei asupra populatiei.
Antigenele Kidd, Jka si Jkb, pot determina productie tranzitorie de anticorpi. O reactie hemolitica tardi, care apare dupa
transfuzia de sange confirmat ca fiind compatibil, este adesea legata de formarea intarziata a anti-Jka.
