Intoxicatia cu aluminiu apare la pacientii dializati cronic; manifestarile includ o
dementa acuta si o osteomalacie severa si rebela la tratament. Sunt, de asemenea, posibile dureri osoase, frecvente intarzieri in consolidarea fracturilor, mai ales costale si pelvine, si o miopatie proximala. Hipercalcemia apare in cursul incercarilor de a trata acesti pacienti dupa schema de tratament a hiperparatiroidismului secundar si osteodistrofiei
renale datorate insuficientei renale, cum s-a discutat anterior, prin administrarea de vitamina D sau calcitriol. Din cauza perturbarii raspunsului scheletic, dupa administrarea de vitamina D poate aparea o hipercalcemie acuta. Aluminiul este prezent in zonele de mineralizare osteoida, activitatea osteoblastica este minima, iar incorporarea calciului sanguin in schelet este afectata. Profilaxia se realizeaza prin evitarea oricarui exces de aluminiu in baia de dializa; tratamentul se bazeaza pe mobilizarea aluminiului prin intermediul unui agent chelator, deferoxamina. Aluminiul se mobilizeaza din os si, strans legat de agentul chelator, poate fi eliminat prin dializa. Dupa disparitia toxicitatii aluminiului, pacientii pot prezenta trasaturile tipice ale osteodistrofiei renale si hiperparatiroidismului secundar si pot fi in continuare tratati ca ceilalti pacienti cu hiperparatiroidism secundar si afectare renala. Daca sindromul nu este recunoscut, pacientii sunt expusi la persistenta afectarii osoase inlidante si la aparitia unei hipercalcemii induse prin tratamentul cu vitamina D. Toxicitatea datorata aluminiului nu se asociaza obligatoriu cu cresterea nivelurilor de PTHi spre lori caracteristice hiperparatiroidismului.
