SINDROMUL DE VENA CAVA SUPERIOARA Sindromul de na cava superioara (SVCS) reprezinta manifestarea clinica a obstructiei nei ca superioare (VCS), cu scaderea sera a intoarcerii noase de la nilul capului, gatului si extremitatilor superioare. Tumorile maligne, cum ar fi cancerul pulmonar, limfoamele si tumorile metastatice, sunt responsabile pentru mai mult de 90% dintre toate cazurile de SVCS. Cancerul pulmonar, in special cel cu histologie de celule scuamoase si celule mici, reprezinta aproximativ 85% dintre cazurile de SVCS de origine maligna. Alte cauze includ
tumori benigne,
anevrism aortic, marirea tiroidei,
tromboza si mediastinita fibrozanta, determinata prin iradiere sau histoplasmoza.
Pacientii cu SVCS prezinta, de obicei, tumefiere la nilul gatului si fetei (in special in jurul ochilor), dispnee si tuse. Alte simptome includ raguseala, tumefactia limbii, cefalee, congestie nazala, hemoptizie, disf agie, durere, ameteli, sincope, letargie. Aplecarea corpului inainte sau elinostatismul pot agrava simptomele. Trasaturile fizice sunt reprezentate de ne ale gatului dilatate, un numar crescut de ne colaterale ce acopera peretele toracic anterior, cianoza, edem al fetei, bratelor si toracelui. Cazurile mult mai sere includ exoftalmie, edem laringean si glosai si obnubilare mentala. loul clinic este mai putin ser daca
obstructia este localizata deasupra nei azygos.
Obstructia cu debut recent este probabil de origine maligna, pe cand o obstructie indelungata este mai probabil de origine nonmaligna. Exceptia de la aceasta regula este tromboza VCS data printr-un abord nos central, la care dezvoltarea simpto-melor si semnelor clinice este rapida. Diagnosticul de SVCS este in primul rand unul clinic. Cel mai important semn pe radiografia toracica este largirea mediastinului superior, in special pe partea dreapta. Revarsatul pleural apare la numai 25% dintre cazuri, deseori pe partea dreapta. Totusi, o radiografie toracica normala este compatibila cu acest diagnostic, daca sunt prezente alte elemente caracteristice. Tomografia computerizata (TC) ofera imaginea cea mai demna de incredere a anatomiei mediastinale. Diagnosticul sindromului VCS necesita diminuarea sau absenta opacifierii structurilor noase centrale, cu circulatie noasa colaterala proeminenta. Rezonanta magnetica nucleara (RMN) nu ofera avantaje in plus de TC. Procedurile invazi, incluzand bronhoscopia, punctiabiopsie percutana, mediastinoscopia si chiar toracotomia, pot fi realizate de un clinician abil, fara risc major de sangerare. Pentru pacientii cu un neoplasm cunoscut, o evaluare detaliata nu este, de obicei, necesara, iar tratamentul adecvat poate fi inceput dupa ce se realizeaza un TC de torace. Pentru cei fara istoric de neoplazie, o evaluare detaliata este absolut necesara pentru eliminarea cauzelor benigne si, de asemenea, pentru a determina histologia pulmonara specifica in derea aplicarii tratamentului adecvat. Aceasta evaluare ar trebui realizata inaintea initierii terapiei cu glucocorticoizi sau a radioterapiei, pentru a obtine un diagnostic corect, din moment ce pentru tumorile care raspund rapid la tratament, cum sunt limfoamele, o intarziere a procedurilor diagnostice poate determina imposibilitatea enuntarii unui diagnostic corect.
TRATAMENT
Una dintre complicatiile potential amenintatoare de viata ale masei tumorale din mediastinul superior o reprezinta obstructia traheala. Diureticele, impreuna cu o
dieta hiposodata, ridicarea capului si oxigenoterapia pot produce o imbunatatire temporara a simptomelor.
Radioterapia este tratamentul principal pentru sindromul VCS determinat de cancerul pulmonar fara celule mici si de alte tumori solide metastatice. Chimioterapia este o modalitate eficienta de tratament al sindromului VCS determinat de neoplazii, cum ar fi carcinomul pulmonar cu celule mici sau limfomul. Din cauza ca aceste tumori au tendinta la recadere locala, radioterapia este recomandata si ea. Rezectia chirurgicala poate oferi o imbunatatire imediata a simptomelor pacientului al caror proces benign determina obstructia VCS.
Ameliorarea clinica apare la cei mai multi pacienti, desi aceasta ameliorare poate fi data de dezvoltarea unei circulatii colaterale adecvate. Mortalitatea asociata cu SVCS nu este legata de obstructia nei ca, ci mai degraba de cauzele subiacente.
SVCS si cateterele noase centrale la adulti Folosirea pe termen lung a cateterelor noase centrale a denit o practica obisnuita la pacientii neoplazici. Poate apare tromboza vaselor mari. In aceste cazuri, scoaterea cateterelor ar trebui combinata cu anticoagulare, pentru a preni embolizarea, SVCS in aceste situatii, daca este descoperit rapid, poate fi tratat cu succes prin terapie fibrinolitica, fara a sacrifica cateterul. Administrarea lunara a urokinazei poate reduce complicatiile infectioase si ocluzi legate de aceste catetere.
