Hemoragia,
tromboza intravasculara si embolia sunt manifestari clinice comune multor boli. Hemostaza normala limiteaza pierderile de sange prin interactiuni precis reglate intre componentele peretelui vascular, plachetele sanguine si proteinele plasmatice. Totusi, cand o boala sau un traumatism afecteaza arterele si nele mari, poate aparea o hemoragie masiva, desi mecanismele de hemostaza sunt normale. Mai putin frecnt, hemoragia poate fi determinata de o afectiune mostenita sau dobandita a mecanismelor de hemostaza. Au fost identificate un mare numar de astfel de deficite de coagulare.
In plus, activarea necontrolata a mecanismelor de hemostaza poate determina tromboza si embolii, care la randul lor pot scadea fluxul sanguin catre organele vitale, cum sunt creierul si miocardul. Desi fiziopatologia trombozei este mai putin inteleasa decat cea a deficitelor de hemostaza, au fost identificate unele grupuri de pacienti predispusi in mod particular la tromboza si embolie. Acestea includ pacientii (1) imobilizati dupa interntii chirurgicale, (2) cei cu
insuficienta cardiaca congestiva cronica, (3) ateroscleroza, (4) neoplazii sau (5) in cursul sarcinii. Majoritatea acestor pacienti nu prezinta nici o modificare evidenta a mecanismelor de hemostaza. Totusi, exista anumite grupe de pacienti care au mostenit sau dobandit o stare de "hipercoagulabilitate\" sau "pretrom-botica\" ce predispune la tromboze recurente.
Manifestarile esentiale ale tulburarilor hemostazei, care determina
hemoragii sau tromboze, sunt discutate mai jos, impreuna cu modul de abordare clinica si de evaluare a acestor pacienti. Unele informatii asupra istoricului pacientului, cum ar fi modul de debut si sediul hemoragiei, un istoric familial de sangerare sau ingestia unor medicamente in antecedente, pot ajuta la silirea unui diagnostic corect. Examenul fizic poate identifica hemoragii la nilul tegumentelor sau deformari articulare datorate unor hemartroze precedente. in cele din urma, tulburarile de coagulare sunt diagnosticate prin teste de laborator. Pentru a ajunge la un diagnostic corect, se utilizeaza initial testele generale, de rutina, pentru evidentierea unei afectiuni sistemice, completate apoi cu teste specifice pentru proteinele de coagulare sau functia plachetara.
Pacientii cu stari de hipercoagulabilitate sau stari pretrom-botice pot fi, de asemenea, identificati printr-o anamneza atenta. Exista trei elemente importante pentru diagnostic: (1) episoade repetate de tromboembolism, fara o cauza predispo-zanta evidenta; (2) un istoric familial de tromboza si (3) trombo-embolismul aparut la adolescenti si adulti tineri, bine documentat. Pana acum, desi sunt in curs de evaluare cateva teste, nu exista teste screening utile, din punct de dere clinic, pentru depistarea pacientilor cu stari pretrombotice. Totusi, unele dintre tulburarile pretrombotice mostenite pot fi diagnosticate prin instigatii imunologice si functionale specifice.
