Desi sunt mai rare, frecventa lor nu este neglijabila. Ele sunt recunoscute doar in centre unde se practica punctie-biopsie renala (PBR) la IRA de etiologie neprecizabila. Clinic, de fapt nu exista NIA fara confirmare histologica.
1. Semnele clinice
Debutul NIA este imprecis, dar progresiv, fara semnele de soc initial. Pacientul nu prezinta nici unul din semnele de
insuficienta renala (edem, HTA, he-maturie) si exceptional, nici oligurie, diureza fiind conservata sau anormal de abundenta. Poate aparea o proteinurie discreta sau absenta si totdeauna reten-tie azotata care releva insuficienta renala acuta.
2. Forme etio-patogenice
Foarte schematic, distingem multiple tipuri pato-genice de NIA, care corespund fiecare unui lou clinic diferit.
a) NIA infectioase complica o septicemie, cel mai frecvent, dar nu obligatoriu cu infectia urinara sau leziuni urologice prealabile. Rinichii sunt mari, durerosi, dar aceste semne sunt estompate de infectia generala. Histologia este caracterizata prin prezenta in interstitiu a polinuclearelor neutrofile, formand microabcese rare sau multiple in interiorul carora structurile nefronice sunt distruse.
b) NIA toxice. Exemple sunt NIA procate de Colistin, Glafenin, Aminoglicozide administrate in doze mari. Infiltrarea interstitiala se face cu celule polimorfe fara caractere particulare. Este dificil de diferentiat de NIA imuno-alergic.
c) NIA imuno-alergic. Sunt din ce in ce mai frecvente. Cauzele sunt medicamentoase. De exemplu: meticilina, ampicilina, rifampicina, diureticele tiazidice, Triamteren, Allopurinol, Glafenina, antiin-flamatoarele nesteroidiene, sunt cauzele cele mai frecvente. Sunt complicatii rare datorita folosirii masive a acestor medicamente.
NIA se descopera prin dozarea sistematica a ureei si creatininei la un pacient cu febra, eruptie cutanata, artralgie, eozinofilie. Biopsia nu permite silirea tipului interstitial de leziune, dar poate ridica suspiciunea imuno-alergica de leziune daca in-terstitiul contine eozinofile, noduli limfoizi si granu-loame. Aceste leziuni pot distruge continuitatea ne-fronului, cauza posibila de nefrita interstitiala cronica. Aceste NIA apar in situatii clinice complexe. Ele pot fi precedate de o afectiune initiala, infectioasa sau inflamatoare, necesitand administrarea de medicamente numeroase, poluand deja rinichiul prin mecanisme toxice sau imunologice. Se intelege ca tratamentul unor microabcese
renale este complet diferit de o NIA toxica sau imunologica. In acest ultim caz, trebuie cunoscut medicamentul responsabil de IRA cu NIA pentru a evita pe viitor administrarea acestuia.
Tratamentul IRA din nefropatiile interstitiale de origine infectioasa consta in tratarea septicemiei si punctul de plecare urologic-chirurgical. Se asociaza, daca este neie, epurarea extrarenala.
