mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Tulburari ale coagularii
Index » Oncologie si hematologie » Tulburari ale coagularii
» Anticoagulanti circulanti

Anticoagulanti circulanti







Anticoagulantii circulanti, sau inhibitorii, sunt de obicei anticorpi IgG care interfera cu reactiile de coagulare. Inhibitorii specifici inactiaza proteinele individuale de coagulare si pot produce hemoragii sere. Dupa cum s-a discutat mai sus, ei apar la 15-20% dintre pacientii cu deficit de factor VIII sau factor IX care au primit preparate de plasma. Inhibitorii specifici apar si la indivizi anterior normali. Desi cea mai frecnta proteina tinta este factorul VIII, au fost descrisi inhibitori cu specificitate pentru fiecare din proteinele de coagulare. Pe langa hemofilici, anticorpii anti-factor VIII se intalnesc la femei postpartum, dupa administrarea unor medicamente, ca parte a spectrului de autoanticorpi la pacientii cu lupus eritematos sistemic (LES) si la indivizii varstnici normali. S-a raportat prezenta anticoa-gulantilor circulanti si la pacienti cu SIDA.


Inhibitorii nespecifici (lupus-like) prelungesc testele de coagulare prin legarea de fosfolipide. Ei sunt evaluati in functie de efectul anticoagulant- activitatea anticoagulanta din lupus (LA) - sau de capacitatea de a se lega de cardiolipina complexului fosfolipidic - activitatea anticorpilor anticardiolipinici (ACLA). Desi sunt cel mai des intalniti la pacienti cu lupus eritematos sistemic, acesti inhibitori nespecifici au fost semnalati si la pacienti cu alte afectiuni, precum si la indivizi altfel sanatosi.
Caracteristica de laborator esentiala, care identifica ambele tipuri de inhibitori, este incapacitatea plasmei normale de a corecta prelungirea TP, TPT sau a ambelor tipuri. Plasma pacientilor cu un inhibitor specific va inactiva progresiv proteinele de coagulare si astfel va prelungi orice test ce necesita participarea factorului de coagulare respectiv. Acest efect persista dupa dilutie. Inhibitorii nespecifici prelungesc TP si TPT si la dilutii scazute blocheaza mai multe reactii de coagulare. Totusi, aceste efecte pot fi depasite prin modificarea cantitatii sau a tipului de fosfolipid sau prin dilutia plasmei.
Hemoragia la pacientii cu inhibitori specifici poate necesita tratament cu administrari masi de plasma sau concentrate, utilizarea concentratelor de complex protrombinic activat pentru evitarea anticorpilor impotriva factorului VIII sau IX si plasmafereza sau exsanguinotransfuzie pentru a scadea titrai anticorpilor. Regimurile cronice cu imunosupresoare au fost uneori utilizate si s-au dodit utile in special la indivizii altfel normali cu un anticorp anti-factor VIII dobandit. La multi pacienti acest anticorp dispare si recuperarea se realizeaza in 6-l2 luni, desi rata mortalitatii prin hemoragii necontrolabile poate atinge 10%.
Pacientii cu activitate LA au o hemostaza normala si nu vor sangera daca nu prezinta concomitent trombocitopenie sau deficit de protrombina. Atat trombocitopenia, cat si hipoprotrombinemia sunt secundare autoanticorpilor care se leaga fie de plachete, fie de molecula de protrombina. Desi acesti anticorpi nu au nici un efect asupra functiei acestora, ei accelereaza eliminarea plachetelor sau a complexelor anticorp-protrombina.


Exista do ca prezenta activitatii LA poate predispune pacientii la trombembolie si poate produce avorturi in al doilea trimestru de sarcina; cu toate acestea este dificila prezicerea riscului de tromboza si a terapiei adecvate la fiecare pacient. Mai intai, pentru ca testele pentru activitatea LA si ACLA nu sunt bine standardizate si rezultatele variaza de la pacient la pacient, putand fi diferite la testari seriate. Cel mai bun indiciu prognozant este reprezentat de prelungirea constanta a mai mult de un test de coagulare asociata cu un titru inalt al activitatii ACLA. In al doilea rand, riscul de tromboza este crescut la pacientii cu lupus eritematos sistemic in atie cu cei cu activitate LA sau ACLA idiopatica. Exista putine do ca terapia profilactica aduce beneficii sau ca tratamentele care au scopul de a reduce titrai anticorpilor sunt superioare terapiei conntionale antitrombotice.
Terapia ar trebui individualizata, insa urmatoarele principii pot fi de ajutor. Ele sunt bazate pe experienta personala, alaturi de parcurgerea unei literaturi tot mai bogate si in continua schimbare. Pacientii cu LES si activitate LA sau ACLA care au avut un episod trombotic prezinta un risc inalt de recurenta si ar trebui sa primeasca terapie anticoagulanta pe termen lung. La femeile cu mai mult de un avort in al doilea trimestru, in special cele cu LES, ar trebui incercata terapia anticoagulanta. Pacientii cu un singur episod trombotic si fara alti factori de risc cu exceptia activitatii LA sau ACLA pot fi tratati, dar dole eficacitatii tratamentului in aceste cazuri sunt minime. Pacientii asimptomatici care prezinta doar modificari de laborator nu ar trebui tratati. Glucocorticoizii ar trebui administrati doar in asociere cu agenti antitrombotici, dar eficienta lor nu este dodita.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor