Au fost descrise mai multe familii cu
tromboza venoasa recurenta si embolie datorate unui defect al fibrinogenului sau al plasminogenului sau cu o sinteza scazuta ori eliberare diminuata a actitorului tisular al plasminogenului (tPA). Majoritatea disfibrinogenemiilor produc hemoragie, insa mai multe riante sunt caracterizate prin eliberarea excesiv de rapida a fibrinopeptidelor si trombembolie recurenta. Pacientii cu aceasta afectiune, ca si cei cu un plasminogen anormal care nu raspund la actirea prin streptokinaza sau urokinaza, au fost tratati cu succes cu heparina si anticoagulante orale. Anomaliile in continutul sau eliberarea actitorului tisular al plasminogenului nu au fost complet caracterizate. La un grup de pacienti cu
tromboza venoasa si embolie recurenta activitatea fibrinolitica a sangelui venos nu a crescut corespunzator in cazul unei ischemii locale sau al efortului fizic. Un alt grup prezenta o afectare a activitatii fibrinolitice in extractele preparate din biopsiile venoase. Clonarea ADNc pentru actitorul tisular al plasminogenului (tPA) cuplata cu disponibilitatea testelor imunologice pentru tPA ar trebui sa faciliteze studii mai detaliate ale acestei clase de anomalii. Exista de asemenea do recente ca pacientii tineri cu infarct miocardic acut pot prezenta o afectare a fibrinolizei datorita cresterii nivelurilor plasmatice ale inhibitorului actitorului plasminogenului (PAI), o proteaza serica inhibitoare care se leaga de tPA si este produsa de celulele endoteliale.
Pe langa afectiunile ereditare care predispun pacientii la trombembolie, multe afectiuni comune sunt asociate cu un risc crescut de tromboza ( elul 60-5). Despre acesti pacienti se spune ca au o stare de "hipercoagulabilitate\" sau "pretrombotica\". Acest risc crescut este intalnit la pacientii cu
insuficienta cardiaca congesti cronica si neoplazii meta-statice si la pacientii care au suferit o interventie chirurgicala majora. La acesti pacienti, este afectata activitatea factorului tisular sau tesutul ischemic ori metastaza tumorala asociata cu staza venoasa si leziunea endoteliala induce formarea de trombi venosi si, mai rar, arteriali. Exista de asemenea mai multe afectiuni hematologice, incluzand hemoglubinuria paroxistica nocturna, trombocitemia esentiala si policitemia vera, in care anomalii slab definite ale leucocitelor si plachetelor circulante si modificari ale fluxului si scozitatii sangelui predispun pacientii la tromboze venoase si arteriale. Bolile care afecteaza celulele endoteliale, cum ar fi sindromul Behcet, boala Kawasaki si homocistinuria, ori administrarea unor medicamente cum ar fi contraceptivele orale care scad nivelul de antitrombina III sau L-asparaginaza care inhiba producerea mai multor factori de coagulare, pot de asemenea predispune pacientii la tromboza. Administrarea de factor stimulator al coloniilor de granulocite macrofage (GM-CSF) a fost de asemenea asociata cu tromboza.
Exista un interes crescut in ceea ce priveste relatia intre nivelul plasmatic de homocisteina si riscul de trombembolism venos si arterial. Este bine cunoscut ca indivizii cu sindrom homocistinuric congenital au, in plus fata de constitutia marfanoida, o crestere a incidentei accidentelor sculare cerebrale si a bolilor coronariene. Acesti pacienti au un defect enzimatic bine cunoscut ( modulul 349), excreta homocisteina in
urina si au un nivel plasmatic de aminoacid foarte crescut. Sunt de asemenea pacienti cu evenimente sculare cerebrale aparute brusc in tinerete, care au homocistenemie usoara ce poate fi pusa in evidenta cu un test suplimentar cu metionina. Studiile epidemiologice au aratat o relatie intre nivelul aproape normal de homocisteina si boala coronariana. Desi acesta corelatie nu este inca decisi, starneste curiozitatea in continuare, and si o posibila semnificatie clinica.
