mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Afectiuni ale corticosuprarenalei
Index » Endocrinologie si metabolism » Afectiuni ale corticosuprarenalei
» Hipoaldosteronismul

Hipoaldosteronismul


Share





Deficitul izolat de aldosteron, acompaniat de o sinteza normala de cortizol, apare in asociere cu hiporeninemia, ca un defect de biosinteza mostenit, postoperator dupa extirparea unui adenom secretant de aldosteron, in timpul administrarii prelungite de heparina sau heparinoide, in afectiuni pretectale ale sistemului nervos si in hipotensiunea posturala severa.
Manifestarea comuna tuturor formelor de hipoaldosteronism este incapacitatea de a creste adect secretia de aldosteron ca raspuns la restrictia de sare. Multi pacienti au o hiperpotasemie inexplicabila, deseori exacerbata de restrictia aportului de sodiu din dieta. In cazuri severe se produce pierdere urinara de sodiu la un aport de sodiu normal, in timp ce in formele medii pierderile excesive de sodiu prin urina apar doar in timpul restrictiei de sare.


Multe dintre cazurile de hipoaldosteronism izolat apar la pacientii cu sinteza deficitara de renina (asa-numitul hipoaldosteronism hiporeninemic), cel mai frecvent la adulti cu insuficienta renala usoara si diabet zaharat in asociere cu hiperpotasemie si acidoza meolica disproportionate fata de gradul afectarii renale. Nivelul plasmatic al reninei nu creste in mod normal dupa o restrictie de sodiu si dupa modificarile de postura. Patogeneza nu este clara. Posibilitatile cuprind afectiuni renale (cel mai probabil), neuropatie autonoma, cresterea volumului lichidelor extracelulare si un defect in conversia precursorilor reninei in renina acti. Nivelul de aldosteron nu creste normal dupa o restrictie de sare sau contractie volumica, probabil din cauza hiporeninemiei, deoarece defectele din biosinteza secretiei de aldosteron nu pot fi de obicei evidentiate. La acesti pacienti secretia de aldosteron creste prompt dupa stimulare prin ACTH, insa nu este sigur daca nivelul raspunsului este normal. Pe de alta parte, nivelul aldosteronului pare a fi scazut ativ cu hiperkaliemia.
Hipoaldosteronismul poate fi asociat si cu un nivel crescut de renina. La multi dintre acesti subiecti exista o incapacitate de a transforma gruparea metil din pozitia C-l8 a cortico-steronuluiin aldehida C-l8 a aldosteronului, probabil datorita unui defect al corticosteron-metiloxidazei. La acesti pacienti secretia de aldosteron este scazuta pana la absenta, nivelul plasmatic al reninei este crescut, iar lorile intermediarilor din biosinteza aldosteronului (corticosteron si 18-hidroxicor-ticosteron) sunt crescute. Pacientii sever afectati pot avea si hipoaldosteronism hiperreninemic; la acestia rata mortalitatii este crescuta (80%). Hiperpotasemia lipseste. Explicatiile posibile ale hipoaldosteronismului cuprind necroza suprarenalei (rara) sau modificari ale steroidogenezei din mineralocorticoizi la glucocorticoizi, posibil datorita stimularii prelungite prin ACTH.Inainte de diagnosticarea hipoaldosteronismului izolat la un pacient cu hiperkalemie, trebuie exclusa "pseudohiperka-lemia\" (de exemplu, hemoliza, trombocitoza) prin determinarea nivelului plasmatic al potasiului. Pasul urmator este demonstrarea existentei unui raspuns normal al cortizolului la stimularea cu ACTH. Apoi, trebuie determinate nivelurile reninei si aldosteronului dupa stimulare (ortostatism, restrictie de sodiu). Un nivel scazut atat de renina cat si de aldosteron sileste diagnosticul de hipoaldosteronism hiporeninemic. Un nivel scazut de aldosteron asociat cu un nivel crescut de renina denota un defect in biosinteza aldosteronului sau o nereactivitate selecti la angiotensina II. in sfarsit un nivel crescut atat de aldosteron cat si de renina sugereaza o nereactivitate primara la aldosteron, asa-numitul pseudo-hipoaldosteronism.



TRATAMENT

Tratamentul hipoaldosteronismului izolat se realizeaza prin substitutia deficitului de mineralocorticoizi. Scopul urmarit este refacerea balantei electrolitice si aceasta se realizeaza practic prin administrarea orala a 0,05 -0,15 mg fludrocortizon zilnic, in conditiile unui aport adect de sare (150-200 mmol/zi).
Totusi, pacientii cu hipoaldosteronism hiporeninemic pot necesita doze mai mari de mineralocorticoizi pentru a corecta hiperpo-tasemia. Acestea sunt riscante la pacientii cu hipertensiune arteriala, insuficienta renala usoara sau insuficienta cardiaca congesti. De aceea, un alt mod de abordare este administrarea de furosemid, care poate ameliora acidoza si hiperkalemia, si reducerea aportului de sare. Uneori combinarea acestor doua metode este eficace.



Tipareste Trimite prin email








Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Endocrinologie si metabolism:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai