Glucocorticoizii Secretia zilnica de cortizol variaza intre 40 si 80 [imoli (15 si 30 (ig), cu un ciclu circadian pronuntat. Cortizolul este distribuit intr-un volum de lichide aproximativ egal cu spatiul lichidian extracelular total, mai mult de 90% reprezentand fractiunea legata pe proteine. Concentratia plasmatica a cortizolului este determinata de rata de secretie, rata de inactivare si rata de excretie a cortizolului liber. Ficatul este principalul organ responsabil de inactivarea steroizilor. Modalitatea principala este reducerea inelului A si conjugarea produsului redus cu acid glucuronic in pozitia C-3, formand compusi hidrosolubili. ll|3-hidroxisteroid dehidrogenaza transforma la nil renal cortizolul in cortizon, meolitul inactiv. Activitatea acestei enzime este influentata de nilul circulant de
hormoni tiroidieni, reactia oxidativa fiind crescuta in hipertiroidie.
Mineralocorticoizii In conditiile unui aport normal de sare, la subiectul normal secretia medie zilnica de aldosteron variaza intre 0,1 si 0,7 [imoli (50-250 (J,g). Deoarece aldosteronul este slab legat de proteine, volumul sau de distributie este mai mare decat cel al cortizolului, fiind de aproximativ 35 1. In timpul unui singur pasaj prin ficat, mai mult de 75% din aldosteronul circulant este inactivat prin reducerea inelului A si conjugare cu acid glucuronic. Totusi, in anumite conditii, cum ar fi
insuficienta cardiaca congestiva, rata de inactivare este redusa.
7-l5% din aldosteron este excretat in
urina sub forma glucurono-conjugata, din care aldosteronul liber este eliberat la un pH de 1. Acest conjugat acido-labil este format in ficat si rinichi. La un aport mediu de sare excretia urinara de conjugat acido-labil pe 24 de ore variaza intre 15 si 50 nmoli (5-l9 (ig), cea de derivat redus intre 70 si 100 nmoli (25-35 (ig), iar cea de aldosteron liber neredus si neconjugat intre 0,5 si 2 nmoli (0,2-0,6 (ig).
Androgenii suprarenalieni Androgenul principal secretat de suprarenala este dehidroepiandrosteronul (DHEA) si esterul sau cu acid sulfuric la C-3. Zilnic sunt secretate intre 15 si 30 mg din acesti compusi. Sunt secretate si cantitati mai mici de androstendion, ll|3-hidroxiandrostendion si testosteron. DHEA este precursorul principal al 17-cetosteroizilor urinari. La barbati, doua treimi din 17-cetosteroizii urinari deriva din meolitii suprarenalieni, restul de o treime pronind din androgenii testiculari. La femeie, aproape toata cantitatea de 17-cetosteroizi urinari provine de la nilul suprarenalei.
Steroizii difuzeaza pasiv prin membranele celulare si se leaga de receptorii intracelulari ( modulul 327). Acesti receptori fac parte dintr-o familie numeroasa de factori reglatori ai transcriptiei, care include si receptorii hormonilor tiroidieni. Receptorii glucocorticoizilor sunt de doua tipuri: I si II. Receptorul de tip I este acelasi cu receptorul pentru mineralo-corticoizi. Mineralocorticoizii nu se leaga de receptorii de tip II, insa cei mai multi glucocorticoizi se leaga pe ambele tipuri de receptori, dar cu afinitate diferita. Dupa ce steroizii se leaga de receptori, complexele steroid-receptori sunt transportate la nilul nucleului, unde se fixeaza pe regiuni specifice de pe genele reglate de steroizi, modificand nilul de ARNm si apoi sinteza proteica. Deoarece cortizolul se fixeaza pe receptorul mineralocorticoidului (receptor de tip I) cu aceeasi afinitate ca si aldosteronul, actiunea specifica a mineralocorticoidului se obtine prin meolizarea locala a cortizolului in cortizon inactiv de catre ll|3-hidroxisteroid dehidrogenaza. Cortizonul se leaga in cantitate foarte mica de receptorii de tip I. Efectele glucocorticoide ale altor steroizi, cum ar fi doze crescute de progesteron, se coreleaza cu afinitatea lor relativa fata de receptorii de tip II glucocorticoizilor. Defecte ereditare ale receptorilor glucocorticoizilor determina stari de rezistenta la actiunea acestora. Acesti indivizi cu defecte ale receptorului tip II au niluri crescute de cortizol, fara a aa insa manifestari de hipercortizolism.
