pH-ul arterial sistemic este mentinut intre 7,35 si 7,45 prin sisteme chimice tampon intra- si extracelulare, precum si prin mecanisme de reglare respiratorii si renale. Controlul presiunii arteriale a CO2 (PaCO2) prin intermediul sistemului nervos central si al aparatului respirator, precum si controlul bicarbonatului plasmatic la nivelul rinichilor determina o silizare a pH-ului arterial prin excretia sau retentia de acizi sau baze. Componentele meolice si respiratorii care regleaza pH-ul sistemic sunt descrise de ecuatia Henderson - Hasselbalch: in cea mai mare parte a situatiilor, productia si excretia de CO2 sunt in echilibru si Paco2 normala este mentinuta in jurul lorii de 40mmHg. Excretia scazuta de CO2 produce hipercapnie, iar excretia exagerata produce hipocapnie. Totusi, in aceste situatii productia si excretia sunt echilibrate din nou si se sileste o noua loare a Paco2. Deci, Paco2 este reglata primar prin intermediul factorilor nervosi respiratori (modulul 263) si nu ca urmare a productiei de CO2. Hipercapnia este mai frecvent rezultatul hipoventilatiei decat al cresterii productiei de CO2. Cresterea sau scaderea Paco2 reprezinta afectari ale controlului nervos respirator sau sunt date de modificari compensatorii ca raspuns la scaderea primara a concentratiei plasmatice de [HCO3 ].
Modificarile primare ale Paco2 pot determina acidoza sau alcaloza, dupa cum Paco2 este deasupra sau dedesubtul lorii normale de 40 mmHg (acidoza sau respectiv alcaloza respiratorie). Modificarea primara a Paco2 implica tamponare celulara si adaptare renala, un proces lent, care devine mai eficient pe masura ce trece timpul. Modificari primare ale [HCO3 ] plasmatic ca rezultat al factorilor meolici sau renali determina modificari compensatorii ale ventilatiei, care micsoreaza riatiile pH-ului sanguin ce s-ar produce altminteri. Aceste riatii respiratorii se refera la modificari secundare sau compensatorii, din moment ce ele apar ca raspuns la modificarile meolice primare.
Rinichii regleaza [HCO3 ] plasmatic prin trei mecanisme majore: 1) "reabsorbtia\" HCO3 filtrat, 2) formarea de acid titrabil si 3) excretia de NH4+ in urina. Rinichii filtreaza aproximativ 4000 mmoli de HCO3 pe zi. Pentru a reabsorbi cantitatea de HCO3 filtrata, tubii renali trebuie deci, sa secrete 4000 mmoli ioni de hidrogen. Optzeci pana la nouazeci de procente din HCO3 sunt reabsorbiti in tubul proximal. Nefronul distal reabsoarbe protonii ramasi si secretati, care provin din meolism, pentru a mentine pH-ul sistemic. Cu toate ca aceasta cantitate de protoni, de 40-60 mmoli/zi, este mica, este necesar sa fie secretata pentru a preveni pozitirea cronica a balantei de H+ si acidoza meolica. Aceasta cantitate de protoni secretati este reprezentata in
urina de
aciditatea titrabila si ionii de NH4+. Acidoza meolica in prezenta unei functii
renale normale creste productia si excretia de NH4+. Productia si excretia de NH4+ sunt alterate in
insuficienta renala cronica, hiperpotasemie si acidoza tubulara renala.
Pe scurt, aceste raspunsuri reglatorii, incluzand tamponarea chimica, reglarea Paco2 de catre sistemul respirator si a [HCO3 ] prin intermediul rinichilor, actioneaza in comun pentru a mentine un pH sistemic arterial intre 7,35 si 7,45.
