Diagnostic diferential in momentul de fata nu exista metode psihofizice pentru diferentierea cauzelor senzoriale ale pierderilor olfacti de cele neurale. Din fericire, anamneza furnizeaza indicii importante pentru elucidarea etiologiei. Principalele cauze ale tulburarilor olfacti sunt traumatismele craniene si
infectiile virale. Traumatismele craniene reprezinta o cauza mai frecnta de anosmie la copii si adultii tineri, iar infectiile
virale sunt cauze mai importante de anosmie la adultii mai varstnici.
Traumatismele craniene sunt urmate in 5-l0% din cazuri de afectarea uni- sau bilaterala a olfactiei. Leziunile si fracturile frontale fragmenteaza lama ciuruita a osului etmoid si lezeaza axonii olfactivi care o strabat. Uneori se asociaza o rinoree cu lichid cefalorahidian (LCR), rezultata prin ruperea durei mater care acopera lama ciuruita a osului etmoid si
sinusurile paranazale. De asemenea, anosmia poate fi consecutiva unor lovituri in regiunea occipitala. Odata aparuta, anosmia traumatica este de obicei definitiva; numai aproximativ 10% din pacienti prezinta ameliorari sau vindecari. Perrtirea simtului olfactiv poate apare ca o faza a procesului de vindecare.
Infectiile virale distrug neuroepiteliul olfactiv, care este inlocuit de epiteliul respirator. Anosmiile congenitale sunt rare, dar importante. Sindromul Kallmann este un defect de migrare neuronala, pentru care a fost clonata gena X-linkata (KAL). Se caracterizeaza prin anosmie congenitala si hipogona-dism hipogonadotropic ( modulul 328). Afectiunile hipo-talamice si ale bulbului olfactiv se datoreaza lipsei migrarii de la nilul placodei olfacti a neuronilor olfactivi receptori si a neuronilor sintetizatori de hormon eliberator de gonado-tropina. De asemenea, anosmia poate apare si in cadrul albinis-mului. Celulele receptoare exista, dar sunt hipoplazice, nu au cili si nu proemina deasupra celulelor inconjuratoare de sustinere.
Meningiomul regiunii frontale inferioare este cea mai frecnta cauza neoplazica de anosmie; rareori, anosmia poate aparea in cadrul gliomului lobului frontal. Ocazional, adenoa-mele hipofizare, craniofaringioamele, meningioamele supra-selare si
anevrismele partii anterioare a poligonului Willis, se extind anterior si afecteaza structurile olfacti. Aceste
tumori si hamartoamele pot induce de asemenea epilepsie cu halucinatii olfacti, indicand afectarea uncusului lobului temporal.
Disosmia, distorsionarea subiectiva a perceptiei olfacti, poate surni in boli intranazale care afecteaza partial simtul olfactiv sau poate reprezenta o faza a recuperarii unei anosmii neurologice. Majoritatea tulburarilor disosmice constau in perceperea unor senzatii olfacti dezagreabile sau inexistente si pot fi insotite de modificari ale simtului gustativ. Disosmia se asociaza cu sindromul depresiv.
TRATAMENT
Tratamentul pacientilor cu pierderi olfacti de transport datorate rinitei alergice, rinitelor bacteriene si sinuzitelor, polipilor, neoplasmelor si anomaliilor structurale ale foselor nazale, poate fi abordat in mod rational, cu o mare sansa de ameliorare. Tratamentul fenomenelor alergice, antibio-terapia, terapia glucocorticoida topica si sistemica, interntiile chirurgicale pentru polipii nazali, deviatiile de sept nazal si
sinuzitele cronice hiperplazice sunt frecnt eficiente in resilirea perceptiei olfacti.
Pentru pierderile senzoriale si neuronale ale olfactiei nu exista un tratament eficace. Din fericire, deseori se produc vindecari spontane. Unii medici se pronunta in favoarea tratamentului cu zinc si vitamine. Deficitul ser de zinc poate conduce, cu siguranta, la pierderea si distorsionarea simtului olfactiv, dar nu pune probleme din punct de dere clinic, cu exceptia unor zone geografice foarte restranse. Vitaminoterapia consta in principal in administrarea vitaminei A. Degenerarea epiteliala asociata deficitului de vitamina A poate produce anosmie, dar deficitul de vitamina A nu reprezinta o problema obisnuita din punct de dere clinic in Statele Unite.
