Perceptia sunetelor se realizeaza prin conducere aeriana si osoasa. in conducerea aeriana, undele sonore ajung la ureche prin proarea pe calea aerului, intra in conductul auditiv extern, produc vibratii ale membranei timpanice, care, la randul ei, misca ciocanul, nicola si scarita. Miscarile piciorului scaritei produc modificari de presiune la nivelul lichidului din urechea interna, generand o unda care se deplaseaza prin membrana bazilara cohleara. Auzul prin conducere osoasa se realizeaza cand sursa sonora se afla in contact cu craniul si produce vibratii ale oaselor acestuia, inclusiv ale osului temporal, generand o unda care se deplaseaza prin membrana bazilara. in ambele cazuri, unda de miscare se deplaseaza de la baza spre apexul cohleei. Prelungirile (stereocili) celulelor ciliate ale organului Corti, care se afla pe membrana bazilara, sunt in contact cu membrana tectoria si sunt deformate de unda in miscare. Exista un punct de deplasare maxima a membranei bazilare, determinat de frecventa tonului stimulant, pentru fiecare unda care se deplaseaza. Tonurile cu frecventa inalta produc deplasari maxime ale membranei bazilare in apropierea bazei cohleei. Pe masura ce frecventa tonului stimulant scade, punctul deplasarii maxime se deplaseaza catre apexul cohleei.
Celulele ciliate interne si externe ale organului Corti au inertii diferite, dar ambele tipuri de celule sunt mecano-receptori. Inertia aferenta ajunge in special la celulele ciliate interne, iar inertia eferenta pleaca in principal de la celulele ciliate externe. Celulele ciliate externe prezinta o organizare interna care este intr-o oarecare masura similara celei a fibrelor musculare. Organul Corti nu raspunde doar la stimularea acustica, ci produce si energia acustica ce poate fi detectata in canalul auditiv extern prin microfoane sensibile. Aceste emisii otoacustice (EOA) se produc spontan si pot fi evocate prin stimulare acustica. Sursele acestei enegii acustice sunt reprezentate de celulele ciliate externe.
Motilitatea celulelor ciliate externe este determinata de stimularea mecanica (acustica) si electrica, de acetilcolina aplicata iontoforetic si de modificari ale mediului ionic intern si extern, fiind modulata prin stimularea fasciculului olivocohlear eferent.
Celulele ciliate externe sunt capabile de motilitate lenta si rapida. Elongatiile si contractii lente se produc prin cresterea calciului intracelular in prezenta ATP, prin aplicarea de acetilcolina si prin modificari ale mediului ionic (cresterea potasiului care depolarizeaza celula), in timp ce motilitatea rapida se produce prin stimulare mecanica (acustica) si stimulare prin curent continuu. Membrana electrokinetica este localizata in peretele exterior sau lateral al celulelor ciliate externe. Activitatea contractila rapida se produce prin modificari ale potentialului membranar. Electromotilitatea este condusa de un generator special si probabil unic, ce poate realiza frecvente audibile.
Motilitatea celulelor ciliate externe influenteaza microme-canica celulelor ciliate interne realizand astfel amplificarea cohleara necesara pentru a explica deosebita sensibilitate si selectivitate a frecventelor la nivelul cohleei.In scala media si la nivelul marginii cu stereocili a celulelor ciliate exista un potential de repaus de tip curent continuu, potentialul endocohlear. Acesta este generat de stria scularis. El este prezent indiferent daca exista sau nu stimulare acustica. Are o amplitudine de 80 mV, ce nu difera de cea a potentialului intracelular, dar polaritatea sa este poziti in endolimfa relativ la perilimfa. El mareste diferenta de potential la nivelul marginii cu stereocili a celulelor ciliate, fapt care are cu siguranta importanta in transductie.
Pe masura ce unda in miscare se deplaseaza de-a lungul membranei bazilare, stereocilii sunt deformati si se produc mai multe potentiale de receptor: potentialul cohlear micro fonic si potentialele pozitive si negative de sumatie. Se presupune ca aceste potentiale de receptor se produc la capatul apical al stereocililor. Este posibil ca potentialele de sumatie sa fie produse in principal de celulele ciliate interne, iar potentialul cohlear microfonic de celulele ciliate externe. Potentialul de sumatie reprezinta o riatie de curent continuu care aproximeaza "anvelopa\" stimulilor acustici. Potentialul cohlear microfonic este un raspuns de tip curent alternativ care reda in mod fidel frecventa si intensitatea tonului stimulant.
Conceptul actual al transductiei cohleare consta in aceea ca deplasarea extremitatilor stereocililor determina legaturi intre rfurile stereocililor pentru a permite potasiului sa patrunda in celula, ceea ce duce la depolarizarea acesteia. Potasiul determina deschiderea canalelor de calciu din apropierea bazei, permitand calciului sa patrunda in celula. Ionii de calciu stimuleaza eliberarea transmitatorilor. Potentialul de actiune din nervul VIII se produce la 0,5 ms dupa debutul potentialului cohlear microfonic. Se presupune ca neurotransmitatorul de la nivelul interfetei dintre celulele ciliate si dendrita nervului cohlear este glutamatul.
Fiecare din neuronii nervului cohlear poate fi actit la o frecventa si la o intensitate specifice pentru celula respecti. Acest fenomen al frecventei caracteristice sau celei mai bune se produce la fiecare nivel al caii auditive centrale: nucleii cohleari dorsali si ventrali, corpul trapezoid, complexul olir superior, lemniscul lateral, coliculii inferiori, corpul geniculat medial si cortexul auditiv. La frecvente joase,
fibre individuale ale nervului auditiv pot raspunde mai mult sau mai putin sincronizat cu tonul stimulant. La frecvente mai inalte se produce un blocaj fazic, astfel incat neuronii raspund pe rand fazelor particulare ale ciclului undelor sonore. Intensitatea este codificata de amplitudinea activitatii neuronale din fiecare neuron, numarul neuronilor activi si de neuroni specifici care sunt actiti.
