Tinitusul se defineste ca perceptie a unui sunet inexistent. Poate fi asemanator unui zumzait, suierat sau tiuit si poate fi pulsatil (sincron cu bataile inimii). Tinitusul este de obicei asociat cu o hipoacuzie de transmisie sau neurosenzoriala. Fiziopatologia tinitusului nu este bine inteleasa. Cauza tinitusului poate fi de obicei determinata prin identificarea cauzei deficitului auditiv asociat. Tinitusul poate fi primul simptom al unei afectiuni sere cum este schwannomul stibular. Tinitusul pulsatil necesita evaluarea sistemului vascular cerebral in scopul excluderii tumorilor vasculare de genul glomusului jugular, anevrismelor si leziunilor stenotice.
Diagnostic diferential Multi pacienti cu hipoacuzie neurosenzoriala trebuie supusi evaluarii sistemului stibular prin electronistagmografie si teste calorice ( modulul 20). Majoritatea pacientilor cu hipoacuzie de transmisie trebuie examinati prin TC la nilul oaselor temporale. Pacientii cu hipoacuzie neuro senzoriala unilaterala sau asimetrica trebuie examinati prin RMN cranian cu amplificare cu gadolinium. Profilaxie Hipoacuziile de transmisie pot fi prenite prin administrarea prompta si corecta a unei antibioterapii de durata adecvata pentru
otitele medii acute si prin rentilarea urechii medii cu tuburi de timpanostomie in cazul revarsatelor la nilul urechii medii, care dureaza sase saptamani sau mai mult. Deficitul functiei stibulare si
surditatea datorate antibioticelor aminoglicozidice pot fi in mare masura prenite prin monitorizarea atenta a concentratiilor lor maxime si minime in ser. Hipoacuzia indusa de zgomote poate fi prenita prin evitarea expunerii la zgomote puternice sau prin utilizarea regulata de dopuri auriculare sau mansoane umplute cu fluide, pentru atenuarea sunetelor intense. Vaccinarea sugarilor impotriva meningitei cu Haemophilus influenzae tip B va preni o cauza majora a surditatii dobandite, asa cum s-a realizat si in cazul imunizarii pentru rujeola, parotidita epidemica si rubeola.
TRATAMENT
La majoritatea pacientilor cu hipoacuzie de transmisie se poate realiza reconstructia urechii medii prin proceduri ca timpanoplastia dupa otite medii cronice si traumatisme si stapedectomia pentru otoscleroza. Tuburile de timpanostomie permit renirea prompta la normal a auzului la copin si adultii cu revarsate la nilul urechii medii. Protezele auditi sunt eficiente si bine tolerate de pacientii cu hipoacuzie de transmisie. Pacientii cu hipoacuzie neurosenzoriala usoara, moderata sau sera sunt de obicei reabilitati cu ajutorul unor proteze auditi cu conuratie si puteri variate. Totusi, in cazul protezelor auditi persista problema intelegerii unei conrsatii pe fond de zgomot. Protezele auditi au fost imbunatatite pentru obtinerea unei fidelitati mai mari si au fost miniaturizate. Accentuarea frecntelor inalte, necesara in multe hipoacuzii neurosenzoriale, a fost obtinuta in principal prin ntilarea structurilor urechii si prin filtre. S-a realizat amplificarea sunetelor slabe si lipsa amplificarii sunetelor intense. Protezele auditi digitale pot fi programate de pacient, iar microfoanele multiple si directionale de la nilul urechii ajuta unele persoane purtatoare de proteze auditi, care totusi intampina dificultati in perceperea sunetelor in medii zgomotoase. Deoarece toate protezele auditi amplifica atat conrsatia cat si zgomotele, unica solutie absoluta gasita pana in prezent pentru aceasta problema consta in plasarea microfonului mai aproape de vorbitor decat de sursa de zgomot. Acest lucru nu este posibil in cazul protezelor de sine-statatoare, accepile din punct de dere estetic. Ele sunt incomode si necesita un mediu inconjurator favorabil utilizatorului.In multe situatii, inclusiv conferinte si reprezentatii de teatru, persoanele hipoacuzice beneficiaza de dispoziti ajutatoare care se bazeaza pe principiul apropierii microfonului de vorbitor, nu de sursele de zgomot. Dispozitile ajutatoare implica transmisia prin infrarosii si FM, precum si o bucla electromagnetica ce inconjoara incaperea pentru transmisia catre protezele auditi individuale. Protezele auditi cu telecablu pot fi de asemenea utilizate, in acelasi mod, cu telefoane adecvat echipate.
Imturile cohleare sunt proteze neuronale care conrtesc energia sonora in energie electrica si pot fi utilizate pentru stimularea directa a ramurii acustice a nervului VIII. Imturile cohleare constau din electrozi care sunt introdusi in cohlee, procesoare ale vorbirii care extrag elementele acustice ale vorbirii pentru conrsia in curenti electrici si un mijloc de transmitere a energiei electrice prin tegument.
Cel mai frecnt pentru acest scop, se plaseaza o spirala de inductie deasupra unei alte spirale de inductie imtate, cu magneti in fiecare spirala. in majoritatea cazurilor de deficite auditi profunde, celulele ciliate auditi sunt distruse, dar celulele ganglionare ale ramurii auditi ale nervului VIII nu sunt lezate. Imturile cohleare sunt adecvate pentru copin cu deficiente auditi sere congenitale si dobandite si pentru adultii cu deficiente auditi atat de sere incat nu pot intelege decat sub 30% din conrsatii, chiar in conditiile purtarii unei proteze auditi si in conditiile ideale de auditie. in lume, peste 14000 de persoane cu surditate, dintre care 2000 sunt copii, au imte cohleare. Ei percep sunete care ii ajuta la cititul buzelor si permit recunoasterea unor seturi de cuvinte. Se anticipeaza ca imbunatatirea designului electrozilor si a procesoarelor rbale vor permite realizarea unor noi progrese in intelegerea limbajului vorbit. Imtul permite de asemenea auzirea si identificarea sunetelor din mediul inconjurator si distingerea intre vocile masculine si feminine. Este de asemenea util in modelarea vocii persoanei care-l poarta.
Pentru persoanele cu ambii nervi VIII distrusi prin traumatisme sau schwannoame stibulare bilaterale, s-a plasat experimental un imt auditiv in trunchiul cerebral, langa nucleul cohlear. Pacientii cu imte in trunchiul cerebral prezinta beneficii similare celor cu imte cohleare.
Tratamentul tinitusului este destul de problematic. Intervalul de frecnta si intensitatea tinitusului pot fi de multe ori determinate cu ajutorul unui audiometru. Ameliorarea tinitusului poate fi obtinuta prin mascarea sa printr-un fond muzical. Protezele auditi sunt de asemenea utile in suprimarea tinitusului, la fel ca si dispozitile care mascheaza tinitusul, prin faptul ca emit la nilul urechii afectate un sunet care este mai placut decat tinitusul. Utilizarea unui dispozitiv de mascare a tinitusului este deseori urmata de cateva ore de inhibitie a tinitusului.
Comunicarea cu persoanele cu deficite auditi in primul rand, trebuie eliminate sau diminuate zgomotele inutile. Aparatele de radio si televizoarele trebuie inchise. Persoanele cu deficite auditi se bazeaza pe citirea cuvintelor pe buzele celor cu care comunica. Ei trebuie sa poata dea in permanenta fata interlocutorilor lor. Vorbitul direct in ureche este folositor uneori, dar comunicarea are mai mult de pierdut decat de castigat in cazul in care fata interlocutorului nu poate fi vazuta. Trebuie luata in considerare luminarea fetei vorbitorului. Persoanele cu deficite auditi trebuie sa stea cu spatele la ferestre, astfel incat lumina sa cada pe fata vorbitorului. Vorbirea trebuie sa fie suficient de lenta pentru ca fiecare cuvant sa fie distinct, dar un discurs prea lent distrage atentia si elimina intelesul contextual si beneficiul cititului cuvintelor pe buze. Desi trebuie vorbit clar, cu voce tare, trebuie luat in considerare faptul ca in hipoacuziile neurosenzoriale, in general si la varstnicii cu deficite auditi in special, intarirea sonora (capacitatea de a auzi intens sunetele de intensitate normala) poate fi problematica. in plus, o comunicare optima nu poate aa loc fara ca ambele parti sa-si acorde reciproc toata atentia.
