Mastoida este portiunea osului temporal situata in spatele urechii, ce contine un sistem de celule pneumatice in forma de fagure, tapetate cu epiteliu de tip respirator. Aceste celule pneumatice comunica cu urechea medie. Existenta unui fluid in urechea medie, preludiu al otitei medii, este aproape intotdeauna acompaniata de existenta unui fluid la nilul mastoidei. Adevarata mastoidita, totusi, a denit o raritate in epoca antibiotica, probabil datorita tratamentului prompt al otitei medii.
Mastoidita se caracterizeaza prin erodarea septurilor osoase dintre celulele pneumatice mastoidiene. Pacientii cu mastoidita acuta prezinta durere, sensibilitate si tumefactie la nilul mastoidei. In cazul existentei unui abces subperiostal sau a celulitei, pavilionul auricular este impins in exterior si in fata. CT poate evidentia distractie osoasa sau un abces mastoidian drenabil.
Datele referitoare la bacteriologia mastoiditei au variat. Unele cazuri implica microorganisme similare celor implicate in OMA (S. pneumoniae, H. influenzae); altele pot fi atribuite S.aureus si bacililor gram-negativi, inclusiv Pseodomonas. In mod ideal, tratamentul trebuie ghidat dupa rezultatele culturilor din fluidul de la nilul urechii medii, obtinut prin timpanocenteza.
Tratamentul initial cu antibiotice cu spectru larg, de tipul ticarcilina/clavulanat plus gentamicina pe cale intranoasa, poate fi ulterior restrans.
COMPLICATIILE OTITEI MEDII SI MASTOIDITEI Complicatiile extracraniene includ hipoacuzia, labirintita cu rtij consecutiv si paralizia de nerv facial. Alte complicatii ale mastoiditei apar cand infectia se extinde sub periostul osului temporal, producand un abces subperiostal sau cand depaseste varful mastoidei, generand un abces al gatului, profund, la nilul muschiului sternocleidomastoidian (abcesul lui Bezold). Complicatiile intracraniene includ abcesul epidural,
tromboflebita nelor durale (de obicei a sinusului sigmoid), meningita si abcesul cerebral.
