Tulburarile simtului gustativ sunt produse de afectiuni care interfera cu accesul stimulilor gustativi la celulele receptoare din mugurele gustativ (pierderi ale transportului), lezeaza celulele receptoare (pierdere senzoriala) sau afecteaza nervii aferenti gustativi si caile gustati centrale (pierdere neuronala).
Pierderile gustati de transport sunt determinate de xerostomia datorata mai multor cauze, printre care sindromul Sjogren,
intoxicatia cu metale grele si colonizarea bacteriana a porului gustativ. Mediul salivar in care se gasesc receptorii poate fi important pentru dirsele cauze ale pierderilor gustati.
Pierderile gustati senzoriale sunt produse de afectiuni inflamatorii si degenerati ale cavitatii orale; un numar mare de medicamente, in special cele care interfera cu turnor-ul celular, ca de exemplu antitiroidienele si agentii antineoplazici; radioterapia cavitatii bucale si a faringelui; infectii virale;
tulburari endocrine; neoplazii; procesul de imbatranire.
Pierderile gustati neuronale se produc in cadrul neopla-ziilor, traumatismelor si interntiilor chirurgicale in care sunt lezate aferentele gustati. Mugurii gustativi degenereaza cand le sunt sectionate aferentele gustati, dar raman nemodificati in cazul in care aferentele lor somatosenziti sunt sectionate.
Manifestari clinice Din punct de dere psihic si fizic, tulburarile gustati pot fi clasificate fie pe baza acuzelor pacientilor, fie pe baza determinarilor senzoriale obiecti in ageuzia totala - incapacitate de a detecta calitativ gusturile de dulce, sarat, amar sau acru; ageuzia partiala - capacitatea de a detecta calitativ doar unele senzatii gustati, dar nu toate; ageuzia specifica - incapacitatea de a detecta calitativ gustul anumitor substante; hipogeuzie totala - sensibilitate scazuta fata de toti stimulii gustativi; hipogeuzie partiala -sensibilitate scazuta fata de unii stimuli gustativi si disgeuzie - distorsionarea perceptiei unui stimul gustativ, adica, perceptia eronata a calitatii unui stimul gustativ existent sau perceptia unui stimul gustativ in absenta ingestiei substantelor cu gust. Confuziile intre gustul acru si cel amar sunt frecnte si uneori pot rezulta erori de natura semantica. Totusi, deseori, aceste confuzii au baze fiziologice sau fiziopatologice.
Exista posibilitatea diferentierii lipsei recunoasterii aromelor la pacientii cu pierderi olfacti care acuza si pierderi ale gustului si ale mirosului, intrebandu-i daca pot simti gustul dulce al bauturilor carbonatate, gustul sarat al cartofilor prajiti, etc.
Pacientii care acuza pierderi gustati trebuie evaluati psihic si fizic pentru aprecierea functiei gustati si a functiei olfacti. Primul pas consta din determinarea perceptiei pentru intreaga cavitate bucala a pragului gustativ superior calitativ si al senzatiei de placere utilizand sucroza, acid citric,
cofeina si clorura de sodiu. Pentru cuantificarea simtului gustului, pragurile de sensibilitate se obtin prin aplicarea progresiva de dilutii pe cadranele limbii sau in intreaga cavitate bucala. in final, estimarea amplitudinii suprapragului poate fi utilizata pentru o mai buna intelegere a acuzelor pacientului. Testarea electrica a gustului (electrogustometria) este utilizata in clinica pentru identificarea deficitelor gustati ale diferitelor cadrane ale limbii.
Biopsia papilelor foliate sau fungiforme pentru studiul histopatologic al mugurilor gustativi se afla in stadiul experimental, dar este promitatoare in ceea ce priste clasificarea tulburarilor gustati.
Diagnostic diferential La fel ca si in cazul olfactiei, nu sunt disponibile metode psihice si fizice pentru diferentierea pierderilor gustati de transport de cele senzoriale sau neuronale. Odata ce se evidentiaza obiectiv o tulburare gustativa, este important sa se sileasca, la fel ca si in cazul altor deficite neurologice, un diagnostic anatomic inaintea celui etiologic. Istoricul afectiunii furnizeaza deseori indicii importante pentru diagnosticul etiologic. De exemplu, absenta sensibilitatii gustati in cele doua treimi anterioare ale limbii, asociata cu paralizia faciala, indica faptul ca leziunea este situata proximal de punctul jonctiunii ramurii corzii timpanului cu nervul facial, in mastoida.
TRATAMENT
Terapia pierderilor gustati ramane limitata. Unii pacienti cu tulburari salivare beneficiaza de tratamentul cu saliva artificiala. Tratamentul infectiilor bacteriene si fungice ale cavitatii orale este indicat si poate fi de ajutor. intreruperea medicatiei care afecteaza turnor-ul celular este de obicei utila, in situatia in care starea generala a pacientului o permite. Unii medici se pronunta in favoarea terapiei cu zinc si
vitamine a pierderilor gustati, dar eficacitatea acesteia nu a fost demonstrata. Nu exista strategii terapeutice pentru tulburarile gustati neurosenzoriale.
